Iartă-mă!
Rogu-Te, Mărite, nu-mi lua seama!
Capriciile vârstei, dorurile
Și alte sunete ce-mi umplu gama
Îmi par că îți stârnesc fiorurile.
Iartă! Mi-e în fire să mă Eminesc,
Să-ți simt aproape cosmosul de gânduri…
Dar… nicicând nu-ncerc să mă Luceferesc,
Eternitatea mea-i cu alte prunduri.
Simt astăzi steaua Ta mai lucitoare
Și-nțeleg mai mult că nu ești în moarte
Dacă verbu-ți dă noii lumi vigoare,
Învățând-o prin ceață să Te poarte.
Sunt cu țara-n sân și cartea-ți căpătâi
Și numai cu Tine iubirea mângâi.
Stan M. ANDREI
14 ianuarie 2025
Liești


