Stan M. ANDREI
Măria Ta,
Nu mor urmele pașilor tăi, nici gând.
Lutul se miră încă de adâncul
Lor, de apa vie sorbită de flori,
Dar și de verbul tău bine răsunând
În tot ce-i rânduială românească.
Nu mor florile de tei, sunt pe mormânt
Și-n aura sfinților noștri poeți.
Mirul poeziei ni-i moștenirea
Și substanța din care ne facem cânt –
Grinda la existența românească.
Nu mor iubirile cu EMINESCU.
Simțim mereu cum cerul îl arată
Promisiune veșniciei noastre.
Cum stă el zori la geam și ce bine-s cu
Piscul din nalta frunte românească!…
ANDREI STAN
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)