Toamna, la Stupca-n frunzare,
Suspină baladă iar,
Tremurând peste pădure,
Buclele-i muiate-n aur,
Purpură și chihlimbar…
Casa mică, de pe coastă,
Trimite spre noi ecou,
Șipot de iubire castă…
Vioara alină Bertei
Dorul Craiului cel Nou.
Zborul frunzelor hoinare
Caută din loc în loc
Ochi serafici, de cicoare…
Din văi reci, pustiiți codri,
Îi sărută ochi de foc.
Vântul poartă-n unde line
Stolurile de cocori,
Chiot lung peste coline…
Trec băieți și fete mândre
În strai nou, de sărbători.
Biserica îi adună…
Slujbă mare, an de an!
Cântă, cântă dimpreună,
Cu durere, Tricolorul,
Imnul vechi, bucovinean.
Pe pajiștea însorită
Se-ncing iute horele,
Saltă inima-nfrățită…
Un fior străbate Stupca,
Munții, codrii, văile…
Un fior atinge struna,
Ce cântă românului.
Dacia întreagă-i una,
Suflet tânăr de baladă,
Sacrul foc al neamului.



![]() |
Referinţă Bibliografică |