Sfântul Andrei-Apostolul românilor

Sfântul Apostol Andrei, sărbătorit pe data de 30 noiembrie, S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Țării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru și amandoi au fost pescari, alaturi de tatăl lor. Avand în vedere ca Andrei era evreu, nu știm cu certitudine dacă numele Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine grecească). Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, înca din perioada sec. II-III d.Hr.

Pentru români, numele apostolului  Andrei este legat de lupi. Se sustine ca acest nume – Apostolul Lupilor – deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor – lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alături de daci la caderea Sarmizegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peștera care i s-a oferit ca adapost.

       Sfântul Andrei – ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dorința de a-L urma pe Hristos se naște în el, în momentul în care Sfântul Ioan rostește cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Însă, chemarea sa la apostolie se face mai târziu și este relatată de Sfântul Evanghelist Matei : „Pe când Iisus umbla pe lânga Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Si le-a zis: „Veniti după Mine și va voi face pescari de oameni. Iar ei, îndata lăsând mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20).

        Peștera Sfântului Andrei

Peștera în care se crede ca a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovaduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, Peștera transformată în biserică a fost sfințitâ de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dincă, biserica a fost refacută și redată cultului. Astăzi, mii de credincioși vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.

          Sfântul Andrei – Ocrotitorul României

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 că sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul Romaniei”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarata sarbătoare bisericească natională.

Sursa: Creștin Ortodox

      SFÂNTUL ANDREI-TRADIȚII ȘI OBICEIURI POPULARE

Printr-o incursiune în trecutul tradițional româmesc, din lada de zestre spirituală a neamului sunt readuse în actualitate, pentru perioada Sărbătorilor de Iarnă, datini și obiceiuri populare din cultura etnologică moștenită.
În universul satului tradițional românesc, ele încep de la Sfântul Apostaol Anderi (din ajun) și se încheie la Sfântul Ion.
Fiecare sărbătoare este un prilej de bucurie și magie, prin practicarea unor ritualuri și superstiții populare cu caracter mitico-simbolistic, moștenite de la înaintașii ce le practicau cu autenticitate, spre a le transmite noii generații, pentru perpetuare și neuitare în moștenirea etnologică.
Ritualurile se derulează într-o ordine cronologică a evenimentelor care încep din ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei, prin paza usturoiului așezat la ușile și ferestrele caselor și grajdurilor, pe care le apără de influența malefică a moroilor și strigoilor ce bântuie în această noapte (potrivit mitologiei populare).
Sărbătoarea Sfântului Andrei fiind în perioada postului, motiv de reflectare și priveghere, se practică datini creștinești pentru rudele duse din această lume.
Tot acum sunt practicate obiceiuri păgâne legate de predicții ale vremii și rodnicia pământului în anul următor.

        Colinde, legende și obiceiuri de Sfântul Andrei

În sprijinul evanghelizării teritoriilor de pe țărmul apusean al Mării Negre de către Sfântul Andrei vin și unele colinde, legende si obiceiuri din Dobrogea si din stanga Prutului, adică din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomenește de „schitul” sau „manăstirea” lui Andrei, la care veneau Decebal și Traian, cel din urma ascultând și slujba săvârșită acolo. Există apoi câteva numiri de ape și locuri ca „Pârăiașul Sfântului Andrei”, „Apa Sfântului” sau „Peștera Sfântului Andrei”, care se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropiere de granița romano-bulgară(Varna).

 
TRADIȚII CREȘTINE DE SFÂNTUL ANDREI

Întâiul chemat Apostol
La-nvățătura lui Hristos,
Andrei a îndrăgit popor
Credincios și evlavios.

Fratele lui Simon Petru,
Vestiți pescari ca tatăl lor,
Ei au ridicat păcatu’,
Urmându-l pe Mântuitor.

Propovăduind credință
Precum Ioan Botezător’,
A-ndemnat la pocăință,
De Iisus mărturisitor.

Spre a răspândi credinţa
De religie creştină,
Domnului și-a-nchinat viaţa;
Condus de forţă divină.

Și a lăsat creştinilor,
Dovada sa de credinţă
Pentru pacea sufletelor,
Când se duc în nefiinţă.

Să fim mai buni şi omenoşi,
Credincioşi, cinstiţi şi darnici.
Ca bun exemplu la urmaşi,
Să fim iubitori şi paşnici.

Cu sfinţenie se ţine
Sărbătoarea de Sântandrei.
Că va aduce mult bine,
Celor în slujba credinței.

Cu lumină se împarte
Grâu fiert, cu miere îndulcit.
Spre aducere aminte
De “Moşii” ce ne-au părăsit.

Şi se mai dă de pomană,
Peşte, că e dezlegare
Și e pofticioasă hrană
Într-un post atât de mare.

Sărbătoare programată
Înaintea Crăciunului,
La peşte e dezlegată,
Spre prăznuirea Sfântului.

Se spune că-i „Cap de Iarnă”
Ce iuțește foc cu lemne
Și-mbracă straie de blană,
Cât timp, zăpada se cerne.

Ursul se înspăimântează
Și se-ascunde-n vizuină.
Fără hrană, hibernează,
Primăvara-n crâng să vină.

Cât timp, lumea vieţuieşte,
Tradiții-s perpetuate.
Trec în viaţă din poveste,
Ca mitu-n realitate.

Întâiul chemat Apostol
La-nvăţătura lui Hristos,
Lui Iisus i-a fost discipol,
Sfântul Andrei evlavios.

Autor Maria Filipoiu
Din anuarul „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”

RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI

Bogată-n sacralitate,
Creștinească sărbătoare,
Din vremuri străvechi răzbate
Cu legende populare.

Despre ursit se zvoneşte,
Că-n visul nopții se-arată
Celor cu gându-n poveste,
Să le dezvăluie soartă.

În magic joc de sărbători,
Tradiţii din popor străbun
Sunt erezii ce dau fiori,
De la Sântandrei la Crăciun.

Feciorii pornesc prin sate
În cete, să fure porţi
Fetelor nemăritate.
Dorind să le devină soţi.

În vase, lângă ferestre
Se pune grâu la germinat.
Într-o lună de va creşte,
Noul an va fi-mbelşugat.

Din legendele păgâne
Se practică obiceiuri
Ce ar intra în destine,
Precum fantezia-n gânduri.

În Ajun şi-n miez de noapte
Stau fete să se-oglindească,
Cu două lumânări la spate;
Vrând, ursitul să-şi zărească.

Sau pe apa din fântână
Privesc singure-n tăcere,
Ținând în fiece mână,
Lumânări de la-Nviere.

Dacă-n truc nu reuşeşte,
Ursitul să şi-l zărească,
În oglindă când priveşte,
Un alt obicei încearcă.

Înainte de culcare
Mănâncă turtă sărată,
Crezând că-n vis va apare
Bărbatul ursit de soartă.

Busuioc sub pernă-şi pune,
Păstrat de la Bobotează.
Și îşi face rugăciune,
Să nu uite ce visează.

Adormind cu sete mare,
Doreşte ca-n vis să vină
Însuşi Făt-Frumos călare,
Cu-n pahar de apă-n mână.

Dar visu-i dezamăgire,
Când june-n vis n-a apărut,
Fetei să-i aducă ştire
Despre destin neprevăzut.

Băieții gospodarilor,
La geam pun grâu de germinat.
Să vadă-n anul viitor,
Cât va fi rodul de bogat.

Creangă de măr pusă-n apă,
La Anul Nou de-nflorește,
Rod în fructe se așteaptă;
Ritualul prevestește.

Mai vârstnicii pun usturoi
La poartă, ușă sau ferestre,
Să îi păzească de strigoi,
De vrăji şi făpturi perverse.

Vârcolaci, strigoi, fantome,
La răspântii se adună.
Dar nu stau prea multă vreme,
Că în zori fug de lumină.

Vrăjitoarele descântă
Să ia mana de la vite,
Sau blesteamă de-nspăimântă
Fete, să nu se mărite.

Ori fac vrăji de răutate,
Alungând soartă ursită
Cu trucuri în miez de noapte,
La fântână părăsită.

Însingurat să îi fie
Destinul unei rivale,
O fată cu invidie
Plăteşte la vrăjitoare.

Bântuie pe la răscruce,
Dar şi prin curţi, sălbăticiuni.
Pe vite să le mănânce,
Acelor ce nu-s buni creştini.

C-ar fi sortite anume
Să facă pagubă mare,
Păcătoşilor din lume
Ce lucrează-n sărbătoare.

Că limba li se dezleagă,
Sălbăticiunile vorbesc
Și zvon mistic se încheagă
Când lupii, coada-și privesc.

Mister cu datini revine
La românii ce le poartă,
Vrând a şti-n anul ce vine,
Cum va fi a vieții soartă.

De-o fi bine să muncească,
Norocul să se arate.
Iar de-o fi să-i ocolească,
Merg cu lenea mai departe.

Doar cei ce au mintea trează,
Nu devin pradă visării;
Că norocu-i onorează,
Muncind de cum apar zorii.

Ritualuri păguboase
Antrenează-nchipuirea
Unor gânduri păcătoase,
Spre-a denatura menirea.

Autor Maria Filipoiu
Din anuarul „Tradiții creștine și ritualuri populare românești”
La mulți ani, celor care poartă numele Sfântului Apostol Andrei!

by

Referinţă Bibliografică

TRADIȚII ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL APOSTOL ANDREI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 noiembrie 2016