După o statistică ”pe viu”, personală sută la sută, pot spune că, prietenii, prietenia, sunt o iluzie eternă. Încet și sigur, la nevoi cosmice, cu Dumnezeu lângă mine, martor și avocat, prietenii m-au abandonat. Nu aveam nevoie de sabia lor, ci de încredințarea că sunt așa cum voiau ei: bun la suflet, drept la judecată, milos cu cei care suferă, greu la suflet cu trădătorii de zi cu zi. Încet, foarte încet, am lăsat ”prietenii” la vatră. Mă simt mult mai bine, nu mai sunt invidiat, nu mai sunt în bătaia puștii, nu mai aud fel de fel de cuvinte care nu au niciun rost în privința mea. Sătul de lume, am început să uit lumea. Mă uit la ea ca la ceva urât mirositor, inclusiv când e vorba despre spiritul ei. Lumea e stricată. De sus în jos și invers. Nu e problema mea. Mă uit și nici nu pot gândi ceea ce văd. Nu sunt un ”vizionar”. Sunt o fibră de țăran moromețian. Și sunt optimist. Foarte optimist. Nu pentru mine, pentru pleșul din mine. Sunt optimist dincolo de dincoace. Îmi văd copiii, totul e ok. Nu mai trăiesc pentru ei. Sunt bine și, dincolo de ei, văd viitorul trecutului meu, toți nepoții, toată patria mea: prințesa Mara și viitorii viitorului, Mircea și Mihnea etc. Am trecut prin viață cu inima. Cu sufletul și nu mintea mea singuratică. Am simțit iubirea numai când aceasta m-a durut. Am simțit singurătatea numai în doi. Acum aș zice că sunt deplin. Am iubire, am singurătate și dor de amândouă. Ca un pisoi care ocupă orice spațiu uman unde există un pic de confort. Mă închin în fața naturii. Sunt prieten cu femeia pe care o iubesc, cu pisoiul care nu vorbește curent engleza și cu mama natură. Atenție la prieteni. La șoriciul lor de pe buzele cu care vă sărută în stil mafiot. Mă uit în oglindă, ca un pesimist care se respectă. Eu nu sunt eu acolo. Nu vreau să privesc în ochii mei ceva ce (nu) există. Am dubii. Mai bine îmi pup iubita, ea e corectă, e aici unde nici nu-mi vine să cred, în sufletul meu, ca un fel de plămân pisălog, Tușesc a atingere de înger. De aripi cu mustăți de pisic. Sunt aici, aproape de infint. Dincolo de orice supărare.Aici, într-un muzeu al femeii dintotdeauna, înainte de naștere, un copil speriat de sfârcurile mamei.
Marin Ifrim, 07.02.2018


