De la un timp, parcă hipnotizați, de năstrușnica noastră clasă politică, am cam uitat de rosturile și treburilor breaslei scriitoricești. De foarte mulți ani, ne-am ocupat, prin forța împrejurărilor, dar și din pasiunea cultivatorului de speranțe, de literatura tinerilor elevi, studenți etc. Am considerat că trecerea literară în general, și trecutul literar, în particular, al tuturor ”actanților” din vechile generații, trebuie lăsat acolo unde am crezut că și-a dat obștescul sfârșit, înainte de 1989. Realitatea mă contrazice cu o vehemență incredibilă. Inclusiv Mircea Cărtărescu vine dinainte de 1989, și, odată cu el, vin și sutele de clone ale sale, unele, biologic mai tinere, altele, sfidând regulile științei, cu două-trei decenii mai în vârstă decât ”originalul” neputinței. Lustruitori ai vagului, aruncați în derizoriu de propriul lor eu decerebrat, eternii combatanți ai coloanei de gheață translucidă, fug ca dracul de tămâie de propriul lor conținut neuronic, ținând departe de orice bănuială adevăratele lor vorbe, cu care, în nopți literare cu stele mari, braconează tot ce prind în bătaia săgeților muiate-n interese meschine, de jalnice momente ale efemerității perpetue. Tot ascunzându-și trecutul de rumeguș, în ouă aurite, de dinozauri nenăscuți, cândva vor atinge izbăvirea, preistoria, direcția greșită spre care șăgalnica viață i-a îndreptat mai mereu pe cei care, asemenea insecticidelor nenaturale, au înmulțit și imunizat mai mereu buruienile patriei. Ajunge! Ba nu, mai trebuie adăugat ceva, o ”cugetare” ironică, a unui poet autentic, sublim în ”intimitatea” sa transparentă, Nicolae Pogonaru: ”Uneori mă uit în oglindă și nu-mi vine să cred cât de frumos și de deștept sunt”! Cu mulțumiri!
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..