Din când în când, sunt atacat, în scris, cu o violență bolnavă. Nu sunt contestat eu, omul, ci toate literele mele, adunate, cu greu, în niște cărți. Ultimul atac asupra bietei mele ființe, nesemnat, din motive de evitare a Justiției reale, e publicat pe un blog cu pretenție de gazetă a Buzăului, chipurile aparținând unui oarecare-oarecare. Textul nu e text, nu are nimic artistic în el. E doar un raport cinic și pervers despre fel de fel de oameni care, probabil, deranjează sistemul. Sunt în atenția foștilor sovietici de profesie. Cei care se ocupă de existența mea, nu pot fi decât niște foști subofițeri ai fostului sistem colectivizat. Din păcate, toate serviciile secrete actuale, pun botul la ciuciurul acestor haimanale. Se pare. Și se mai pare că nu au încotro. Din paranoie administrativă, toate relele din lume duc la neputinciosul și insignifiantul Marin Ifrim. Mi se strecoară numele prin fel de fel de ”liste” fecalizate color. Cu anexele olfactive de rigoare. Să fie la ei. Și la copilașii lor făcuți cu subsioara. Va veni o vreme când se vor alinia cerurile. Inclusiv cel al Infernului. Din fericire pentru starea planetei, n-o să mai fiu pe aici, n-o să mă pot bucura de o posibilă dreptate. E suficient că îmi trăiesc dreptatea acum.
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..