TAINĂ CELESTĂ
Hazardul cu reflexii anonime
poartă amprenta proniei…divină,
aprinde orizontului lumină
prinos al Demiurgului spre lume.
Misterele îl vor găsi în noapte
când toaca rostuiește mânăstirea,
iar duhul sfânt aduce mântuirea
păcatelor de dincolo de moarte.
Minuni celeste țin stele aprinse,
cometele își risipesc cenușa,
luceferii deschid spre ziuă ușa
când clopotele-au glasurile stinse.
Și apoi tac! Își odihnesc tăcerea
în veșnicia de chemări albastre,
acolo unde visurile noastre
nu mai găsesc lumina sau durerea.
Rămâne taina clipei de-Înviere
și cu regretul oaselor albite,
în țarina cu sfintele morminte
se răscolesc vechi patimi și tăcere!…
––––––––––––-
Suntem doar semnul timpului ce piere…
Autor-Pompiliu Crețu-


