MARIAN CĂTĂLIN CIOBANU

TALENT ȘI ERUDIȚIE: MARIANA ANGHEL, „ÎNCERCARE ASUPRA OPEREI LUI EUGEN DORCESCU (ȘI ALTE ESEURI)”

Profesoară, scriitoare și cercetătoare avizată, Mariana Anghel este prezentă cu articole, cronici, eseuri și studii în publicații precum: „Portal Măiastra”, „Actualitatea literară”, „Armonii Culturale”, „Gândacul de Colorado”, „Timișoara”, „Luceafărul” etc. De-a lungul vremii, a tipărit și un număr de cărți: Anotimpurile copilăriei (Ed. Eurostampa, Timișoara, 2019), Mozaic de gânduri, printre rânduri (Ed. Waldpress, Timișoara, 2019), Viață și operă. Dialog cu poetul Eugen Dorcescu (Ed. Eurostampa, Timișoara, 2022), iar, mai recent, un volum important, intens comentat: Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu (și alte eseuri) (Editura Waldpress, Timișoara 2024), volum care își propune să aprofundeze, atât literar, cât și spiritual, universul conceptual, existențial, estetic și mistic dorcescian. Autoarea recurge la instrumentele criticii academice, ale criticii tematice și stilistice, extinzând, deseori, analiza spre motivațiile abisale, existențiale ale textului cercetat, ceea ce o determină să recurgă, cu abilitate, și la serviciile psihocriticii.
Mariana Anghel își începe demersul cu un studiu asupra Psalmilor, tratând atât istoria și semnificația lor, cât și prezența lor în literatura română. Poziționarea psalmilor în incipitul cărții implică și o laudă adusă Divinității, având în vedere semnificația ebraicului Tehilim: „Cartea Psalmilor, numită în ebraică Tehilim, reunește în special cântări de laudă, de slavă aduse lui Dumnezeu. Pe lângă acestea, Psalmii de pocăință, rugăciuni de iertare sau de mulțumire” (p. 9).
Mariana Anghel analizează Biblicele lui Eugen Dorcescu, o antologie (ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Eurostampa, Timișoara, 2021) cuprinzând Psalmii în versuri, Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri, Rugăciunea regelui Manase în versuri, plus o secțiune de poeme originale și foarte utila Mărturie a stihuitorului.. În viziunea autoarei, Bibilicele oferă lectorului, la nivel tematic și conceptual, axioma teologică ce evocă comunicarea omului cu Dumnezeu: „Axioma teologică privind posibilitatea comunicării omului cu Dumnezeu traversează Scripturile vechi și noi și postulează că limbajul omului este un dar divin” (p.20).
Analizând modul în care Eugen Dorcescu a versificat aceste cărți poetice și sapiențiale ale Sfintei Scripturi, Mariana Anghel afirmă că poetul, prin credința, truda și smerenia sa, a dobândit har și un loc în „poporul lui Dumnezeu”: „În năzuința sa cu toată ființa spre dumnezeire, poetul și-a căutat în Scripturile Sfinte un loc în poporul lui Dumnezeu și s-a dezvăluit pe sine ca un poet al transcedenței” (p. 45). Autoarea îmbogățește analiza literară cu enunțuri înnobilate de înțelepciunea Ecclesiastului: „Învățătura, căutarea înțelepciunii și întreaga trudă a insului în viață sunt vanități, concluzionează Ecclesiastul, câtă vreme cunoașterea omului este limitată, iar viața lui pe pământ este scurtă, plină de osteneli și de zbucium” (p.48).
Trecând de la poezie, la eseistica lui Eugen Dorcescu Mariana Anghel se dovedește o fină cunoscătoare a procedeelor hermeneuticii..Vede în Hic sunt leones (Editura Waldpress Timișoara, 2023) atât o culegere amplă de eseuri critice, filosofice și artistice, cât și un discurs interpretativ, existențial, vizând destinul ființei care „și-a ratat șansa” (id est omul): „un tom maiestuos, pe măsura unora măcar dintre scriitorii interpretați în paginile sale și, poate, mai cu seamă, pe măsura temelor de reflecție, subiacente traseului interpretativ” (p. 149).
Autoarea dedică un studiu atent și poeziei mistice dorcesciene originale, aplecându-se asupra operelor Aproapele: 111 psalmi și alte poeme (2022), Leviatanul (2022) și Miozotis (2023).
În analiza volumului Aproapele: 111 psalmi și alte poeme, Mariana Anghel surprinde esența discursului liric în meditația asupra condiției umane: „Condiția umană, în toate ipostazele ei, este arhitema psalmilor dorcescieni, căreia i se subsumează interesante subiecte. Astfel, întrebării ce este omul?, prezentă ca un laitmotiv în cărțile didactico-poetice ale Bibliei, îi găsim corespondente incitante în poezia lui Eugen Dorcescu, prin raportarea omului la înălțimea chemării la care el nu a putut să se ridice” (p. 76).
Din Leviatanul, Mariana Anghel reține, prioritar, forța vizionară a poemelor. Astfel, servindu-se și de uneltele semioticii literare, abordează în profunzime poemul Nunc stans 12, observând în rugăciunea dorcesciană o experiență similară celei a misticilor: „Dialogul apofatic cu Ființa, în rugăciune, este transcris în termeni poetici, amintind de experiențele misticilor. În această stare de simțire a Prezenței, se risipesc toate neliniștile și îndoielile, iar sufletul este copleșit de bucurie și har” (p. 100).
Mariana Anghel încheie volumul cu o Addenda, în care analizează poezia Zoiei Elena Deju, La Ghetsemani, amplul tratat desptre metaforă al Mirelei-Ioana Dorcescu – Semiotica metaforei. Inducția metaforică în poezia românească și, nu în ultimul rând, poezia celebrului scriitor și profesor spaniol Jaime Siles, în traducerea lui Eugen Dorcescu.

Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu (și alte eseuri) se impune ca o contribuție esențială la cunoașterea, în profunzime și în extindere, a creației lui Eugen Dorcescu, alături de amplele și esențialele exegeze ale Mirelei-Ioana Dorcescu, de extraordinarele eseuri ale lui Zenovie Cârlugea și de excelentul volum Eugen Dorcescu – un écrivain pas comme les autres al Silviei-Gabriela Almăjan. Dotată cu o inteligență superioară și cu o fină intuiție critică, bună cunoscătoare a umanioarelor, dar și a vastului domeniu teologic, Mariana Anghel se poate apropia cu îndreptățită îndrăzneală de opera dorcesciană, care, prin densitate ideatică, elan mistic și substanță scripturistică adânc și îndelung asimilată, descurajează critica pedestră, atee, străină de lumea spiritului. Textul Marianei Anghel este fluid, are substanță și continuitate. Capitolele comunică între ele ca într-un sistem autonom, de sine stătător.
***
Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu nu este doar o „încercare”, așa cum sugerează titlul volumului, ci o strălucită izbândă, o carte de hotar în traseul ascendent și cumulativ al cercetării universului artistic dorcescian. În context cultural, Încercare asupra operei lui Eugen Dorcescu este o consecință a Școlii de literatură Eugen Dorcescu-80, care a luat naștere la Timișoara, în urmă cu aproape patru ani, și care, cu valori și repere literare bine definite, se impune, treptat, în literatură timișoreană și națională, ca școală formatoare de redutabile talente. (Cf. Monica M. Condan, Bilanț după trei ani rodnici, „Coloana Infinitului”, Anul XXVII, nr. 130/ 2024, p. 32-64).

by

Referinţă Bibliografică

TALENT ȘI ERUDIȚIE: MARIANA ANGHEL, „ÎNCERCARE ASUPRA OPEREI LUI EUGEN DORCESCU (ȘI ALTE ESEURI)”/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 octombrie 2024