Între stânci date uitării
De preocupări nebune,
Se zărește talpa țării,
Pe cărările străbune!
Urma i-a rămas adâncă
Pe pământul strămoșesc!
Florile de colț din stâncă,
Veșnicia îi slăvesc!
De pieri-vor alte urme
Sub viscol și vreme rea,
Talpa țării-n veci rămâne.
Toți ne sprijinim pe ea!