Tălpi de zei călcând pe nori, cum s-a hotărât în rai
Irinei (X)
Nu poți să vrei să fii iubită fără ca tu să nu iubești din timpul lui Adam încoace
Nu mai există pace în iubire și niciun risc cu mărul sâmburit în plisc tot coborând
Înspre țărână înstelată cu viața de acum și de apoi nu ești doar Eva dintre noi
Că Dumnezeu a dat consorți la fiecare pentru toți iar cum norocul ne surâde
Am dat de noi în doi și-atât poate chiar cifre pe o cruce lângă verdeața coafată
De râme cu pământ proprietare peste hectare de somn dulce cu ploi și nea peste
O cruce acolo unde cerul se orizontește acolo locul nostru este în lumea plină
De iluzii hrănite chiar cu deziluzii din care doi devine unul și unul se divide-n
Doi de-o jumătate fiecare nemaiștiind care-s eu și care tu contopire de lumină
Când ai mintea prea senină și când poți privi în sus tălpi de zei călcând pe nori
Ca și cum i-am gâdila ca să râdă de ei înșiși că nu au ce avem noi viață scurtă și
Deplină de la naștere în sus până și ultimul dus e un fel de înainte pentru suflete
Pereche date nouă-n inventar pentru Cel ce dă tot harul și minunile secunde
Când nu știi de unde-unde ai mai câștiga secunde. Fericiți să fim acum că pe
Urmă dăm examen și decanul Sf. Petru nu ia mită și nu uită ce suntem chiar și
Acolo. Cred că și în Rai e muncă mai ales că Iadul clasic nu mai are bani de cumpărat
Suflet de nevinovat hai să ne trăim doar clipa îți iubesc tot adeneul tu te
Tragi din Dumnezeu din grădina sa curată și fără azot în suflet ca și cum planeta
Asta s-a redus doar la năpasta de a ne pune în dungă vremea bună vremea rea
Pentru nimenea. Suntem doi făcuți din lut de olarii îngerați hai să bem un sirop
De brad ca pe urmă să te văd cum din tine faci pădure plante și înc-o minune
Alungi seceta din ochi să nu-ți fie de deochi ești acolo unde doare sufletul care-și
Prea simte că tu ești trimisă-n clar ca să duci povara mea, suferință și durere
Pentru cine n-are cruce și nici semn de-nchinăciune de-asta te iubesc normal că
Nu există nimic în afară de o frunte și–un noroc cât de cât mai de dincolo de rut
Ochii-s ochi și carnea carne nu ne trebuie ispită c-o avem în noi de sus de la
Răsărit-apus pe lumină și-ntuneric nu suntem decât doar doi cum s-a hotărât
În Rai.
Marin Ifrim, 20.06.2018



![]() |
Referinţă Bibliografică |