Te voi sorbi încet,
să-ți simt amarul
din suflet
și dulceața
ascunsă
în miezul crud
necunoscut
de nimeni…
Te voi sorbi cu mici
înghițituri…
să-ți simt
parfumul
ce-l răspândești
ispititor
pe căi ce vântul
le deschide…
Te voi sorbi în timp…
să meditez
adânc,
cu gândul
să pătrund
în zaț
să pot citi
în porțelan
iubirea…
Precum
îmi amintesc
că am turnat
privindu-ți
zâmbetul
rămas neșters,
de-atunci,
în suflet…