Eminescu nu a murit  –
Mândru trăiește în lumea cu stele  –
Inima lui e una cu ele,
Neînțeleasă de tot ce-a trăit.
E  liber să simtă, să vadă, să scrie…
Sărman Dionis… e doar o părere…
Cu aripi în suflet, trecând peste ere,
Urcă și urcă  –  e flacără vie.

Eminescu nu a murit  –
Mai are în față tot infinitul  –
In trup pământean părea că-i sfârșitul  –
Neantul îl poartă în drum nesfârșit.
Este aici și… foarte departe…
Secundele-n timp… au altă valoare…
Cuvântul lui crește în lumea cea mare,
Urmându-și destinul ce cerul împarte.

Eminescu  nu  a murit  –
Milenii vor trece, el va dăinui  –
Inimi vor bate și îl vor iubi,
Negând semidocții   –  ei l-au ponegrit.
E  vremea să știm  –  TRĂIEȘTE  PRIN  VERS  –
Scrisul rămâne sacră comoară  –
Ce poate fi mai sfânt pentru țară ?…
Unic aici și în univers.

Eminescu  nu a murit  –
Mai vine în cerul neamului său  –
In lumea de Sus,și bine și rău,
Nasc energii de nelămurit.
El înțelege și simte și știe
Să-și ducă destinul curat printre stele  –
Cu ele în preajmă, e una cu ele,
Un foc infinit, o inimă vie.

Eminescu  nu a murit  –
Mai are încă multe de spus  –
In jos mai privește din lumea de Sus,
Nemuritor cu chip împietrit.
E  foc și e gheață…  așa îl simt eu…
Slobod să zboare cu aripi de vis  –
Cu doruri eterne de vers și de scris…
Un înger iubit de  DUMNEZEU.

dr. TEONA SCOPOS – Iași

Foto: Mihai Eminescu, pictură de Alex Darida

by

Referinţă Bibliografică

TEONA SCOPOS: EMINESCU  NU  A  MURIT/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 ianuarie 2019