TERAPIA SUFLETULUI LA POARTA DIVINITĂȚII
Caută doctor sufletului în Împărăția lui Dumnezeu, iar pentru chipul îndumnezeit vei găsi pe Pământ. – Maria Filipoiu
„Nu condiția noastră, ci calitatea sufletului nostru ne face fericiți.” – Voltaire
Despre chipul uman se știe că este alcătuit din două componente interdependente: cea fizică – corpul sau partea materială și cea energetică – sufletul sau partea spirituală.
Când se îmblolnăvește una, suferă și cealaltă, iar lupta în domeniul cercetrii au continuat neîncetat, spre îmbunătățirea calitativă a vieții și creșterea longevității individului, cât și a speciei umane.
Dacă cercetările în domeniul medicinei corporale au evoloat remarcabil, paralel s-au făcut pași importanți și în evoluția spirituală, cu tehnici inovatoare în terapia prihologică și recuperarea energetică, ce pot fi miraculoase, atunci când sunt puse în slujba adevărului și dreptății.
„Fructul esential al sufletului este adevărul.” – Sfântul Vasile cel Mare.
În cazul unor traume dramatice, atunci când omul nu poate înlătura singur bariere emoționale nefavorabile, survenite în viata sa, sunt necesare a fi aplicate aceste practici, deși eficiența este optimă prin terapie personală.
„Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.” – Mircea Eliade
Sufletul fiind scânteia energetică a vieții omului, traumatizarea lui are implicații dezastruase asupra procesului de evoluție în corpul fizic, iar terapia necesară trebuie căutată în capsula sufletească, prin cercetatea cauzală în stabilirea terapiei de recuperare și stabilizare spirituală.
Efectul căutărilor este în redescoperirea de sine, în singuralate și liniște.
„Avem nevoie de liniște pentru a ne atinge sufletele.” – Maica Tereza
În cazurile critice, misiunea revine terapeutului, care căutând vocea sufletului afectat, stabilește „conduita terapeutică”. Începe cu o „dezinfecție” a nișei prin care a intrat agetul patogen, ca o similitudine cu „toaletarea” plăgii cutanate sau organice, în care se poate instala infectia distructivă. În corpul spiritual se începe cu mobilizarea voinței personale, prin înlăturatea cauzei psihologice, ca o „igienizare” karmică, pentru eficiența tratamentului curativ, de însănătoșire.
„Sufletul e ca fierul. Nu poți lucra cu el până nu l-ai încălzit.” – Nicolae Iorga
Medicul acestei terapii este psihologul și psihoterapeutul sufletului, experimentat în această tehnică, ce poate reface integritatea spirituală. El are „instrumentele” de înlăturare a factorului nociv – cauzator de suferință – prin regresie, stabilind circuitul energetic în spirit, urmat de iertarea cuantică a cauzalității și a jurămintelor nefaste, ce au rol negativ în evoluția terapeutică, dacă nu sunt înlăturate.
„Sufletul nostru este cenușa patimilor stinse.” – Octavian Goga
După încheierea acestei etape, urmează reactivarea energetică din abilitățile piedute, fără de care nu poate fi înfăptuită misiunea vieții.
„După furtunile sufletului, ca și după ale naturii, învie flori pe care le consideram moarte. – Nicolae Iorga
Redobândind darurile spirituale, de ingeniozitate și creativitate în aptitudini, se poate spune că obiectivul terapiei sufletești a fost realizat cu succes, dar convalescența individului se realizează în sinele propriu, iar rezultatele sunt în funcție de caracterul și deprinderile corpului fizic.
„Singura cetate ce nu poate fi cucerită cu sila este sufletul omului.” – Nicolae Iorga
„Fiecare suflet are trupul pe care îl merită.” – Origene
Sufletul este sinele spiritual în dimensiunea materială a corpului omenesc, ce îi asigură viabilitate în viața realistă, ca esență a ființei îndumnezeite cu lumina divină.
„Dragostea lui Dumnezeu, inexprimabilă și perfectă, își face drum într-un suflet pur la fel cum lumina trece printr-un obiect transparent. Cu cât mai multă dragoste află sufletul, cu atât mai multă dăruiește, astfel încât, pe măsură ce devenim mai curați și mai deschiși, bucuria dragostei ajunge să fie cât mai completă.” – Dante Alighieri
Conștientizând că fiecare individ are un suflet dăruit, ce l-a însuflețit pentru viața pământească, este bine să apelăm la rațiune și să dăruim ofrande spirituale celor pe care îi întâlnim în popasul vieții, așa cum place să primim: iubire, buna cuviință și ajutorul care ne stă în putință, de-a nu se răni sufletul dezrădăcinat în ghimpii relelor săvârșite, când va călători desculț pe drumul de întoarcere în transcendent, că cel mai ușor este să rănești sufletul cuiva.
Maria Filipoiu


