TINEREȚEA VEACULUI…
Prin veacuri vor privi semeți gorunii
la orizont,să-ntâmpine lumina,
în toamne care își topesc rugina
sau primăveri când înfloresc salcâmii.
Frunze zglobii așteaptă-mbrățișarea
zefirului în dimineți candide,
cu floarea-ndrăgostită ce deschide
corola, să primească sărutarea.
În anotimp s-a strecurat paloarea,
plâng mugurii cu verdele-n speranță,
fluturi vioi cu ochii de faianță
curtenitori au întețit culoarea.
Stelele stinse au umplut abisul
topite în a timpului tăcere,
au strălucit pe boltă, efemere,
dar au căzut și părăsit zenitul.
Trecea un veac…îmbătrâneau gorunii,
noi dimineți vor mângâia zefirii,
se scuturau de rouă trandafirii
și înfloreau,fără să-i văd, salcâmii…
Autor-Pompiliu Crețu-


