Ne naștem din iubire pe pământ,
În rare cazuri dintr-o întâmplare,
Și creștem, nu deloc la întâmplare
Dacă în casă este Duhul Sfânt.
Ușor, descoperim prietenia,
Când ochii mamei ne privesc cu drag,
Clipiri de gene, zâmbete șirag,
Dar vine și când nu ne e rudenia.
O întâlnim în jocul cu copii,
Ne leagă, frumos, de unul sau mai mulți,
Dar nu durează până devenim adulți,
Mai târziu de alții te apropii.
Cu mine s-a-ntâmplat, din fericire,
Ca în liceu prietene să am
Și zilnic, cu plăcere, ne-ntâlneam,
Ne-ntelegeam, ușor, dintr-o privire.
Prietena de bancă Viorica
Mi-a fost colegă și în facultate,
De cameră, ne sfătuim în toate
Și n-am lăsat să ne despartă râca.
Victoria, colegă tot de clasă,
Triunghiul prieteniei îl formam,
Chiar de-n orașe diferite studiam,
După ani, ne-am reîntors acasă.
Prietenia s-a maturizat și ea,
Ne-am regăsit, mămici fiind acum,
Ne povestim unde-am trăit și cum,
Bunici, ne-a dat să devenim Divinitatea.
Și-n maratonul vieții spre final
Rămâne-vom tot în triunghiul din liceu,
Cu laturile toate, cât o da Dumnezeu,
Slavă dându-I că n-am trăit banal.
18 dec. 2022
by