( În memoriam- Emil Corbu)
Stăteai chircit, când ți-am trimis o ultimă privire,
În patu-n care te-odihneai răpus de istovire,
Doar ce-ți strânsesem, mai pe zi, în mâna-mi, mâna-ți moale,
Simțit-am, pentru un moment, că ea îți dă târcoale.
Maria se lupta cu ea, ne’nduplecata Moarte,
Sperând până în ultim ceas că încă se mai poate
Ca trupul tău salvat să fie și sufletu-ți în el să stea,
Dar n-a fost chip, pierdut-ai lupta și sufletul plecă-ntr-o stea.
Îmi vin în minte amintiri ce le aveam comune:
Așezământul din Câmpeni, mergeai des la bătrâne,
Ulmeni-așezământ, de se-ntâmpla să fie ceva de reparat,
Nu pregetai, spre locul faptei o porneai și era rezolvat.
Acum, nepoții îți vor duce dorul, nu vei mai fi cu ei,
Și-or aminti de tine cum îi plimbai prin parc și pe alei.
Plecat-ai cam devreme pe drumul către astre,
Încă erai un sprijin în vremurile noastre.
Târziu ne înțelegem rostul trimiterii pe Terra,
Unde creat-a, pentru viață, Divinul atmosfera,
Ajungem, dup-o vreme, din drumul rătăcirii,
Să-L căutăm pe Domnul pe calea spovedirii.
Avut-ai parte,-n ultim ceas, să-ți lași povara la duhovnic,
Mărturisind, cu glasul stins, acele fapte de potrivnic
Ca sufletu-ți ușor să urce pe-o rază către Infinit,
De unde te-a trimis Divinul când la Movila ai venit.
Și trupul în pământ se-ntoarce, în satul de unde-ai plecat,
Lângă ai tăi părinți și neamuri care odihnă și-au aflat,
Veni-vor cei rămași să-ți facă, după tradiția creștină,
Pomeni și parastase-n casa părintească a iazului vecină.
10 aprilie 2023, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor
by