UN ALBATROS SĂ FIU…
#AnnaNoraRotaru – autor
Îmi curg singurătățile, bat furtunile de gânduri,
La poarta minții mele și mi se scurg pe tâmple…
Aș vrea să mi le pun alături, în rânduri, rânduri,
Pe toate adunate să le-nchid în patru scânduri,
Să nu mă năpădească, de tristețe să mă umple,
Nimic din temeri să se întâmple…
De ce mereu să m-amărăsc la fiece-mbucătură
A Vieții ăsteia, la care-mi plătii biletul de intrare?
Simplu s-o trăiesc aș vrea, fără multă tevatură
Și din prea plinul ei, să-i pot culege o firimitură,
Trăind-o precum e, fără sentimente la păstrare
Și-n conștiință, fără vreo mustrare…
O voi sorbi ca însetatul, ca rouă fiecare-i boabă,
Cercând clipa să-mi trăiesc, dându-i preț și sens…
Să nu-mi se prelingă la colțul gurii, ca neghioabă,
Doar o dată mi-este dată și-i scumpă ca podoabă,
E un foc ce-n piepturi arde, dar oricât să fie intens,
O scânteiere-i doar în spațiu-imens…
De-altceva nu aș avea nevoie ci, ca liber albatros,
În zare să m-avânt, din miazăzi spre miazănoapte…
Ieșind din colivia mea, spre cer senin sau volburos,
Să mă-ndrept ca o săgeată și-napoi la loc umbros,
Să m-adăpostesc de arșițe și de furtuni în noapte,
Până să-mi îngâne ziua nouă șoapte,
Ce m-or trezi alene și-aripile din nou mi-oi scutura,
S-aleg alte orizonturi, spre care mă va duce zborul…
Când pe coama valului-nspumat, până m-oi sătura
Și cănd spre alte țărmuri noi, la care m-oi aventura,
Să caut Necunoscutul și-al Tinereții veșnice izvorul,
Dorința-aprigă să mi-o adăp și dorul…
___________________ NORA ___________________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul tăcerii ” __



