UNDE NE SUNT ÎNGERII?
Lui, Omul și Prozatorul ION LAZĂR da COZA
Dealurile
s-au adunat
să lase loc izvoarelor,
să curgă apă vie
din bolul de cleștar
al lui Dumnezeu.
S-au strâns munții,
unindu-și
capetele însorite,
lăsând loc
pajiștilor aurite
și veșnicului verde.
S-au înghesuit norii,
obosiți de atâta umblet
peste lume,
plutind peste
ceruri înlăcrimate,
să trimită muritorilor
binecuvântarea ploilor.
S-au tânguit
clopotele turlelor,
adunând în glas
toate poveștile
despre viață,
care au fost
sau care vor mai fi.
S-au împletit
spicele câmpului,
precum ruga
mâinilor pure,
să vestească tuturor
masa îmbelșugată,
la care sunt poftiți
doar crinii.
S-a învolburat
apa șerpuitoare a firii,
amintindu-i amintirii
toate clipele neamintite,
trecând puntea
din ținte de lemn
către casă.
Ne-am adunat noi,
aici, inimile și simțirea,
ca să reclădească
un loc, pentru el,
pentru cel mai simplu,
cel mai cald,
cel mai prietenos
dintre toți,
lăsând aripi de îngeri
peste mătăsurile gândurilor.
Poposind
în sufletul nostru,
îl regăsim pe el,
așa cum îl știm,
cu Iubirea de mână,
iar cu Înveșnicirea de braț.
LA MULȚI ANI, fratele drag, IONICĂ al nostru, întru Veșnicia Cuvântului, pe care atât de mult l-ai iubit!
Gheorghe A Stroia, alături de familia ta de suflet Armonii Culturale


