Aşezată la răspântia a două drumuri şi cu o soartă zbuciumată, Dobrogea, conform atestărilor arheologice, este o regiune locuită din cele mai vechi timpuri, având o compoziţie etnică variată: români, care sunt majoritari, aromâni (macedoneni), turci, tătari, lipoveni, germani, italieni, greci etc., aproximativ 18 etnii, fiind un exemplu de convieţuire între etnii prin toleranţă şi înţelegere, ceea ce arată capacitatea locuitorilor din această zonă de a trăi în pace şi iubire în acest mozaic de culturi.

Printr-un periplu prin Dobrogea natală, mă voi opri puţin în localitatea de baştină şi, apoi, în zona  în care locuiesc în prezent, pentru a trece în revistă frumuseţea locurilor şi varietatea culturală.

Astfel, Cobadinul este localitatea în care am văzut lumina zilei şi unde mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa. Este una dintre cele mai mari comune din judeţul Constanţa, care urma, prin anii 1972-1985, să devină oraş, dar, din varii motive,  nu a mai devenit. Având rezultate deosebite în agricultura de stat şi cooperatistă, era o comună de protocol,  astfel că, de două-trei ori pe an, aveau loc vizite la cel mai înalt nivel.  Comuna este situată în sud-estul extrem al României şi sudul judeţului Constanţa, în podişul Cobadin, la distanţe aproximativ egale atât de Dunăre, cât  şi de mare (40km), la răscrucea unor drumuri antice importante – pe drumul ce leagă municipiul Constanţa de comuna Adamclisi, unde se află monumentul Tropaeum Traiani.

Pe acest  meleag au fost consemnate importante evenimente istorice din perioada celor două războaie mondiale, precum şi din timpul Revoluţei Române din 1989.

Ȋn cinstea eroilor satului, care şi-au jertfit viaţa în luptele pentru apărarea ţării şi a ţinutului dobrogean, în anul 1925 s-a construit un monument pe care au fost consemnate numele tuturor celor ce şi-au pierdut viaţa. Monumentul se află amplasat în centrul comunei.

Locuitorii sunt oameni paşnici şi gospodari, familişti, cu copii şi nepoţi frumoşi, dornici de învăţătură, cu bătrâni sfătoşi, care sunt exemple vii şi necontestate pentru tineri.

Viaţa culturală a comunei a fost dintotdeauna intensă aici, în comună existând o bibliotecă cu un număr de 23000 de volume, numărul fiind în creştere trimestrial, patru calculatoare conectate la internet, accesul pentru cititori fiind gratuit, un cinematograf şi un cămin cultural modernizat (Casa de Cultură), unde au loc evenimente culturale, expoziţii de artă, diverse cursuri de calificare etc.

Activităţile culturale constau în spectacole de teatru, folclor, circ, divertisment şi            spectacole pentru copii cu participări ale ansamblurilor din ţară şi din străinătate, cu formaţii artistice proprii. De altfel, Cobadinul este renumit pentru vestitul cor de femei „Privighetorile de la Cobadin”, laureat al mai tuturor concursurilor naţionale, judeţene şi interjudeţene, printre care trofeele: „Ion Vidu”, la Lugoj (Timişoara) şi „D.G.Chiriac” la Piteşti, sub forma unor statuete de bronz, în perioada anilor 1972 – 1977, concursuri televizate şi difuzate de Televiziunea de Stat din România.  Corul de femei de la Cobadin, fiind o clasă de artă corală a Şcolii Populare de Artă din Constanţa, interpreta piese de o mare dificultate, melodii din operete ce se încheiau pe şapte voci. Am avut privilegiul să fac parte şi eu,  o scurtă perioadă, din acest nemaipomenit cor, de la care am învăţat foarte multe lucruri, de exemplu, disciplina vocală. Mi-a plăcut foarte mult, am amintiri foarte dragi din acea perioadă.  Piesa „Fetele din Cobadin” (Fetele din Cobadin / Sunt ca florile de crin) era amprenta corului de femei de la Cobadin. Cu refrenul ei începeau şi se încheiau emisiunile de radiodifuziune locale şi spectacolele pe care le susţineau.

(Va urma)

Foto: Monumentul eroilor de la Cobadin (din arhiva personala)

by

Referinţă Bibliografică

Urfet ŞACHIR – DOBROGEA COSMOPOLITĂ SAU RAIUL INTERCULTURAL/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 ianuarie 2017