FEMEIA – IZVORUL TUTUROR LUCRURILOR
de Urfet Şachir
Motto: „La începutul tuturor lucrurilor măreţe se află o femeie.” (Alphonse de Lamartine)
„Ȋn lume, totul este lucrarea femeii.” (Mustafa Kemal Atatürk)
Fie că este Venus din Milo, fie Gioconda lui da Vinci, ori Caliope, singura supravieţuitoare a unui naufragiu, femeia a fost considerată, concomitent, din cele mai vechi timpuri, izvor de fericire şi suferinţă, devenind sursă de inspiraţie pentru marii creatori ai tuturor timpurilor. Dacă vezi o floare, nu înseamnă că este primăvară, dar dacă vezi o femeie, cu siguranţă, înseamnă viaţă, frumuseţe şi iubire. Iată de ce trebuie sărbătorită FEMEIA: ea este viaţa însăşi. Fără ea, nimic nu are gust şi nicio culoare nu ne mai încântă privirea, sufletul rămâne pustiit.
Femeia este demna reprezentantă a unui univers întreg, complet, ce sălăşluieşte în sufletul plin de comori din care ne tragem seva vieţii şi în care, metaforic vorbind, se regăsesc toate cele patru anotimpuri, devenind ea însăşi un anotimp prin însufleţirea celorlalte patru. Grigore Vieru afirma chiar că „femeia este al cincilea anotimp în care natura se odihneşte amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii”, devenind nucleul ce guvernează viaţa fiecărui individ.
Cu un rol major în societate, ea reuneşte toate statusurile, de la cea primordială, aceea de mamă, până la cea de soţie, iubită, prietenă, fiică, eroină sau o mare personalitate, întruchipând, prin fiecare din aceste roluri, însăşi gloria, cum Cervantes însuşi a spus că: „Femeia este gloria”.
Ȋntruchipare a frumuseţii în diverse forme, femeia a generat adevărate comori artei şi culturii, a fost şi este eroina marilor creaţii literare şi artistice, precum: Jane Eyre, Vitoria Lipan, ori Sia Comănăşteanu, eroina romanului „Viaţa la ţară” al lui Duiliu Zamfirescu, prin care arta realizării personajului feminin atinge un nivel superior, prin graţie şi farmec firesc, ori bunătatea, blândeţea şi neasemuita frumuseţe a domniţei Ruxandra („gingaşa Ruxandra”) din nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanu” a lui Negruzzi, „care făcea odinioară vestite pre femeile României” şi multe alte eroine. Femeia are, prin urmare, un rol complex, complet şi major în viaţa fiecăruia din noi; ea este cea care, prin rolurile asumate, în special cel de mamă, care este guvernatorul tuturor celorlalte roluri, este fericită când noi suntem fericiţi şi suferă când noi suferim. Ȋşi pune chiar şi viaţa în joc, fără a sta pe gânduri, să nu ducem lipsă de nimic, să nu ne doară ceva. Se spune că raiul se află sub talpa mamei şi niciodată nu trebuie să o supărăm; ea trebuie respectată şi omagiată, căci fără ea nu am exista.
Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă aşa. Din ce în ce mai mult rolul de mamă este diminuat, cel de femeie, ca în orice epocă, încă este desconsiderat, tacit sau nu, chiar şi în zilele noastre femeia suferind o vădită discriminare şi marginalizare din partea bărbatului, în ciuda dreptului câştigat la egalitatea între sexe. Prezicerea că femeia a fost făcută din coasta bărbatului şi trebuie să i se supună acestuia este utopică. Unele versete religioase spun că: „Femeia a fost făcută din bărbat, nu din capul său pentru a o putea domina, nici din picioare pentru a fi sclava sa, ci din trupul său, pentru a-i fi egală, sub braţul său pentru a o putea proteja şi lângă inima sa pentru a o iubi.” Mustafa Kemal Atatürk afirma că: „O societate , o naţiune este alcătuită din două feluri de oameni: bărbaţi şi femei. Este posibil ca jumătatea unei societăţi să fie legată cu lanţuri de sol, iar cealaltă jumătate să fie ridicată la cer?”
Femeia este cea mai frumoasă culoare a vieţii, cea mai suavă mireasmă, este cea care dă viaţă visului bărbatului, este o comoară. Fericit cel ce deţine această comoară! Se cuvine să nu-i pârjolim sufletul, ci să-i adăugăm anilor ei de viaţă alţi ani de viaţă, să nu ne săturăm s-o privim, să nu ne săturăm s-o mirosim şi, înainte de toate, să nu uităm că este OM. La mulţi ani, femeie! Ce bine că exişti! La mulţi ani, mamă! Tu eşti tot universul meu, fără de care nu aş putea exista! Un gând pios mamelor care nu mai sunt!
Mangalia, joi, 02.02.2017
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..