Cât ar fi viaţa de grea,
Nu m-aș plânge de belele,
Chiar de am ȋn casa mea
Trei guverne paralele:
Vreau și eu un șpriţ, ca omul,
Mărioara, liberală,
Îmi ascunde tirbușonul,
De-l cat până intru-n boală,
Apoi, sare soacră-mea,
Cu tupeu de gazetară,
Ţărănistă cum e ea,
“Să mai beau și apă chioară”!
Amândouă, cum vă spun,
Parcă-aș cere de mâncare,
Fără milă se opun
Contra clasei muncitoare,
Doar că eu, bun democrat,
Pentru crize, ȋn balcon,
Cum sunt veșnic ȋnsetat,
Am pitit un tirbușon,
Desfac sticla…am talent,
O ȋmpart ȋn trei pahare,
După care, evident,
Trecem la coabitare,
Discutând frumos, la masă,
Cu sarmale, cu plăcinte…
Şi cu trei guverne-n casă,
Viaţa merge ȋnainte!
Valeriu Cercel


