Noaptea trecută, pe vârful muntelui,
Luna părea o corabie de hârtie
peste care se năruiau apele negre,
zvârlind-o, naufragiată,
spre stânca ce sfida gravitația.

Străbătuse oceane și deșerturi,
fusese poetă, fusese artistă,
vorbind pe înțelesul tuturor îndrăgostiților.
Iar ea îmi dezvăluia secrete, șoptind:

„Drumul este al călătorului,
iar timpul mătură orice nehotărâre
uitată în praful tăcerii.”

Dar corabia de hârtie s-a scufundat în priviri,
lăsând în urmă doar sarea unei mări ce ne desparte.
Căci ploaia care mie îmi spală rănile cu dor,
ție îți pare doar un cer greu, de plumb,
o barieră rece între ceea ce am fost și ceea ce suntem.

Unele lucruri încep, dar nu se termină,
asemenea ploii care cade să sature pământul
și să spele urmele unor pași pierduți.

Azi nu-ți mai cer să rămâi,
nu-ți mai cer să privești înapoi.
Tu — viața ta. Eu — viața mea.
Și toată distanța aceasta dintre noi…

Poate la o răscruce de gânduri ne vom întâlni,
pe strada numită: „Îți amintești cum a început?”
În timp ce vântul, ucis de melancolie,
caută prin ramuri pagini care nu mai sunt.

Mă tem de un singur lucru:
să nu-mi sărăcească sufletul.
Mă sperie gândul cinic și rece al lumii
de a iubi obiecte
și de a uita să mai prețuiască oameni.

––––––––––––––––––

Omul iubeşte multe lucruri şi puţini oameni!

Timpul nu stă, e-o față ce se schimbă-n fiecare clipă;
Există un timp al memoriei, unul poetic,
Un timp al trăirii ce nu vine la rând,
Ci se țese, se-mpletește și se-ntretaie,
Împrumutându-și, în haos, culoare.

Când puzze-ul e gata și piesele-s toate,
Alegi un nivel mai greu, o nouă provocare…
Dar eu?
Vând insomnii și turnuri de ploaie.
Le vând pe toate, la preț de nimic,
Doar ca să pot, în sfârșit, să zbor.

Camelia Oprița / din volumul / Insomnii în alb–negru

by

Referinţă Bibliografică

Camelia Opriţa: Vând insomnii şi turnuri de ploaie…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 septembrie 2023