Noaptea trecută,
Luna şezută pe vârful muntelui,
arăta ca o uriașă corabie de hârtie
peste care se năruiau apele nopții,
zvârlind-o mai apoi
spre o solitară formațiune stâncoasă
ce sfida gravitația.
Străbătuse oceane,
traversase deşerturi,
fusese poetă și artistă,
ştia totul
despre supravieţuire
ca să numai zic
că vorbea
pe înțelesul tuturor îndrăgostiților
Pentru mine,
toate acestea păreau de un exotism
inimaginabil şi mă rugam de ea să-mi
spună poveşti doar de ea stiute.
Iar ea îmi făcea mereu pe plac,
dezvăluindu-mi secrete pe care
putea să mi le împărtăşească doar mie;
Drumul este al călătorului!
Timpul mătură orice nehotărâre
încurcată într-un ochi de furtună,
uitată în praful tăcerii…
Atunci când plouă
mă simt bine.
Mi-a plăcut ploaia toată viața.
Dacă aș vedea
cer înnorat în fiecare dimineață
de la fereastra casei mele,
mi-ar fi bine întreaga zi.
Nu pot explica de ce,
cuvintele par să dispară;
unele lucruri încep
dar nu se termină niciodată
Ca ploaia care cade din ceruri încet
și udă pământul ca să dea roade,
să crească sămânța semănătorului,
să sporească pâinea celor flămânzi.
Bucuria?
Mă vizitează rar.
Azi nu-ți mai cer să rămâi,
nu-ți mai cer să te uiți înapoi
Tu? Viata ta!
Eu? Viața mea!
Și toată distanța dintre noi.
Prezentul nu mai este viitorul în doi.
Tu? Polul Nord
Eu? Polul Sud!
În geografia vieții noastre
un trist dezacord
și ce speranță
fără speranță sper!
Poate într-o zi,
la răscruce de gânduri
ne vom întâlni.
pe Strada – Îți amintești Cum a început Totul?!
În timp ce vântul,
copleșit de melancolie,
caută printre ramuri
după lăsarea întunericului
pagini care nu mai sunt.
Lucrul care mă înspăimântă cel mai mult
este să mă sărăcesc sentimental, emoțional.
Din această perspectivă,
chiar și un gând cinic mă sperie
pentru că am observat la mulți,
tendința de a se atașa de lucruri
și de a deveni nemulțumiți de oameni.
Omul iubeşte multe lucruri şi puţini oameni!
Timpul nu va sta pe loc niciodată;
chipul lui se schimbă în fiecare clipă.
Există un timp al memoriei
timpul artistic și poetic,
timpul trăirilor…
Nu se alternează regular,
se țese,
se împletește,
se întretaie,
împrumutându-și unul altuia culoare.
Și dacă reușești să găsești toate piesele puzzle-ului,
poți alege un nivel mai dificil
în care te așteaptă
noi provocări.
Vând insomnii
și turnuri de ploaie.
Le vând pe toate
ca să pot zbura.
Camelia Oprița / din volumul / Insomnii în alb–negru
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..