AM PĂSTRAT SĂRUTĂRILE…
(autor Vasile BELE)
Am păstrat sărutările din priviri
și le-am zidit în umbra unei clipe
fugite pe valuri de vânt
călare pe o noapte înstelată…
S-a trezit la ceas de taină divină
și veacul… și macii… și crinul
și curcubeul… și foșnetul de vânt care aduce miros de iasomie și îmbrățișare de mir
te vând clipă de singurătate
pe o veșnicie de rouă
pe un zâmbet de soare
pe o privire de vânt feciorelnic
azi te scot la masa din poartă…
Se făcea că eram zidar
și am primit normă
să tencuiesc sărutări de rouă
cu zbor de lacrimă
cu clipe frumoase de tăcere
și umbră de vânt
Mi-a vorbit tăcerea dintr-o adiere de vânt
iar veșniciile au rămas o amintire
cu adiere de dor nerostit.
Ai fugit clipă de tinerețe și te-ai rătăcit în urmă de stele
te-a dezbrăcat de rouă suflarea de vânt…
Azi, sunt sec, uscat, călător prin dor
alerg în veșnicie pentru a prinde lumină
dintr-o adiere de vânt
fără de pereche…
Mereu căutând fructul iubirii
mă voi lăsa ispită pentru umbra unui sărut
foșnetul unei îmbrățișări ne va găsi împreunați
cu veacuri de iubire
cuvântul va avea parte de tăcere
în rest… viața mea care prinde rădăcină
într-o scorbură de copac din care se naște vânt
tăcerea curge prin rădăcină
într-un bob de mir…
Chiuzbaia, 20 iunie 2020
TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (1)…
(autor Vasile BELE)
A trecut umbra unui vânt
și a trezit florile de crin alb
din care curgea sinceritate
și-am făcut cunună de sărutări inocente…
Un greier și-a început Cântarea Cântărilor,
în umbra unui zbor de dor
aripile vântului desenau pe cer iubire
doar macii și roua erau martorii visărilor noastre
și a unei iubiri înveșnicite în patimă și adevăr
curajul a născut zâmbete…
Mi-a fugit visul și mi-ai rămas clipă de iubire
să te zidesc în veșnicia bătăilor de inimă
te-am pictat iubire
în tic-tac de aur furat din urma razelor de soare…
Te-am zidit tăcere în lumină de vânt
în clipa unei cununii
să-i fii mireasă primului răsărit de curcubeu
cu miros de mir, tămâie
și aromă de fericire
ruptă din clipa de răsărit…
In rest… vis și visare! Mirare și miracol
tăcerea a vorbit născând lacrimi de vânt
ce au prins rădăcini în viața mea pentru o veșnicie de iubire…
A sunat ceasul…! A cântat cucul din ceasornicul vieții!
Când m-am trezit fugise noaptea la culcare
doar umbra unei tăceri era lângă mine
fugise până și visul
să culeagă semințe de tăcere…
Chiuzbaia, 20 iunie 2020
TĂCEREA A PRINS RĂDĂCINI ÎN VEȘNICIA VIEȚII MELE (2)…
(autor Vasile BELE)
Se făcea că eram zidar,
tencuiam iubirile pierdute
într-o mansardă plină
cu umbră de rouă și praf de urmă de stele…
Mi te zideam în suflet
pentru a înveșnici în mine
clipele fugite…
Buzele-mi aprinse îți atingeau
umbra, urma și zborul de lacrimă,
dansul și lumina împrăștiată în jur
mi-a fugit clipa de sub picioarele
udate doar de roua unor lacrimi de fecioară…
Desculț, îți simțeam respirația
în fiecare suflare de vânt,
în fiecare clipă de zidire,
în fiecare bob de rouă,
pe care mă feream să-l calc
pentru a nu tulbura liniștea unei priviri…
Mi te-ai dăruit mireasă de lacrimi,
sub privirea unui răsărit de curcubeu,
lângă macii înfloriți,
ți-am dezvelit sânul plin cu rouă
și am pictat cu buzele sărutări…
În rest… vorbe pierdute în clipe de dor
rătăcire de vânt și tăcerea dintr-o pictură de lacrimă
și tăcerea care a prins rădăcini de uitare
în veșnicia vieții mele…
Chiuzbaia, 20 iunie 2020
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..