20 martie – Ziua Internațională a Francofoniei
Limba franceză, un simbol al culturii și creativității, un vector al democrației și umanismului a ocupat întotdeauna un loc important printre limbile de circulație internațională. UNESCO promovează franceza, una dintre cele șase limbi oficiale și una dintre cele două limbi de lucru ale sale.
Cu 300 de milioane de vorbitori pe cinci continente, limba franceză este a cincea cea mai vorbită limbă din lume după chineză, engleză, spaniolă și arabă. De asemenea, franceza este limba oficială în 32 de guverne și în majoritatea organizațiilor internaționale, precum și a patra limbă utilizată pe internet.
Termenul „francofonie” a fost introdus în 1880 de către geograful Onésime Reclus și se referea la o clasificare a popoarelor în funcție de criteriul limbii, termenul desemnând ideea unei comunități de oameni, răspândiți în toată lumea și vorbind limba franceză.
În fiecare an, la 20 martie, se marchează Ziua Internațională a Francofoniei, sub tutela Organizației Internaționale a Francofoniei, precum și Ziua limbii franceze, în organizarea ONU. Ambele zile sunt dedicate milioanelor de oameni din țările francofone, dar și din acele țări unde limba franceză este mai puțin răspândită.
Până în anii ’60, francofonia s-a manifestat pe dimensiunea sa culturală, grație uniunilor de scriitori și jurnaliști precum Asociația Scriitorilor de Limbă Franceză sau Uniunea Internațională a Jurnaliștilor și a Presei (Uniunea Presei Francofone).
Data de 20 martie marchează semnarea, în 1970, la Niamey (Niger), a tratatului referitor la crearea Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT), devenită, în 2005, Organizația Internațională a Francofoniei (OIF).
De-a lungul timpului, limba franceză a avut o influenţă pregnantă asupra limbii române. Din respect și iubire pentru această limbă, cu ocazia Zilei Internaționale a Francofoniei, voi publica două poeme traduse în limba franceză.
PÂRGHIILE SUFLETULUI
Autor: Vasilica Grigoraș
Îmi privesc chipul
în oglinda eului interior
și zâmbesc cu prisosință
gândului bun.
Descopăr pârghiile
somptuoase ale sufletului,
atât de echilibrate!
Ceea ce îmi place limpede
este că nici măcar
vorbele colțuroase
nu le-ar putea vulgariza.
Ele transformă existența
și crează o lume mereu nouă
în împărăția spiritului
împlinindu-mi-se dorințele
înălțate Cerurilor.
Este un vis magic
și deplin conștient
pe care îl am de la naștere
încrustat în irișii verzi
larg deschiși,
survolând cu pioșenie
seninul divin.
LES FICELLES DE L’ÂME
Traducere în limba franceză / Traduction française: Laura Cricoveanu
Je regarde mon visage
dans la glace du moi intérieur
et je souris pleinement
à la bonne intention.
Je découvre les ficelles
somptueuses de l’âme
si bien balancées!
Ce que j’aime clairement
c’est que même
les paroles les plus coupantes
ne pourraient jamais les abaisser.
Ces ficelles transforment l’existence
et créent un monde toujours nouveau
dans l’empire de l’esprit
où mes vœux adressés aux Cieux
s’accomplissent.
C’est un rêve magique
et tout à fait conscient
que je garde depuis ma naissance
incrusté dans mes iris verts
largement ouverts,
survolant pieusement
l’azur divin.
RUȘINAT DE-UN COPAC
Autor: Vasilica Grigoraș
Pe muchia diafană
a crepusculului de dimineață,
încerc să stau la taifas
cu-un verde copac.
Concentrat doar asupra fotosintezei,
pare un introvertit.
Ciulesc bine urechile
la ceea ce ar dori să-mi spună
și-i aud doar foșnetul frunzelor,
însă din limbajul nonverbal
înțeleg că nu spune glume,
ci doar povești adevărate
intonate cu tâlc deplin de seva,
fir conducător de energie
mult hrănitoare.
Cu iubire necondiționată,
construim împreună fortărețe rimate
pentru păsările cerului,
zidim palate din metafore alese cu grijă
pentru fluturii îmbrăcați
în tonuri spilcuite,
înmulțim în lumină șopotul
izvoarelor din care se-adapă
cu slove cristaline
viețuitoarele din întregul areal…
Îl îmbrățișez cu tandrețe,
mă privește adânc în ochi
și-mi șoptește trist:
-De ce, eu și tu, nu putem să ne iubim
cu aceeași măsură?
De ce, omul inspiră oxigenul
pe care i-l dărui prin har divin,
într-o clipă vine cu tulumba,
mă taie, apoi mă transformă în grabă
în bețe de chibrit, aprinzând
cu emfază pălălaia
destinată forțat încălzirii globale
și autodistrugerii…
Descoperindu-i
suferința, cumințenia și înțelepciunea,
m-am rușinat și-am plâns.
ROUGIR D’UN ARBRE
Traducere în limba franceză / Traduction française: Ana Maria Dinu
Sur la ligne légère
du crépuscule au matin,
je tente de discuter
avec un vert-arbre.
Concentré seulement sur sa photosynthèse,
il semble introverti.
Je tend l’oreille
à ce qu’il voudrait bien me dire
et je n’entend que le bruissement de ses feuilles,
pourtant, son langage non-verbal
me fait comprendre qu’il ne plaisante pas,
qu’il ne dit que vérité
remplie de sagesse et de sève,
fil conducteur d’une énergie nourrissante.
Avec de l’amour inconditionnel,
nous construisons ensemble des forteresses de rimes
pour les oiseaux du ciel,
nous bâtissons des palais de métaphores choisies avec soin
pour les papillons vêtus
de nuances raffinées,
nous multiplions dans la lumière le murmure
des ruisseaux dont s’abreuvent
de lettres cristallines
toutes les créatures du coin…
Je l’enlace avec tendresse,
il me regarde profondément dans les yeux
et me souffle, le coeur lourd:
— Pourquoi ne pouvons-nous pas nous aimer
de la même manière, toi et moi?
Pourquoi l’Homme inspire-t-il l’oxygène
que je lui offre grâcieusement,
puis arrive, en un instant, avec sa hache,
me taille en allumettes dans la foulée et enflamme
avec emphase le brasier
destiné de force au réchauffement climatique
et à l’autodestruction…
En découvrant
sa souffrance, sa douceur et sa sagesse,
j’ai rougi… et j’ai pleuré.
VASILICA GRIGORAȘ
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..