VENERĂ
Erai frumoasă precum o veneră
ce strălucea în zori albi de lumină
și așteptând un Făt Frumos să vină
priveai absentă de pe etajeră.
Cu ochi adânci și sânii de fecioară
părea că pieptul încă mai respiră,
nări dilatate cu nesaț aspiră
dorințe tăinuite… grea povară.
Minune albă cu ciopliri din piatră
de mâini care visau un trup de zână
te încălzeau,ca să le fii stăpână,
pe cap lucea strălucitoarea mitră.
Prin aer răspândeau parfumul crinii,
miresmele își răscoleau adâncuri,
vântul aluneca pe-un val de gânduri
din crângul unde fremătau arinii.
Erai frumoasă,albă ca o floare,
pe etajeră-ți rămăsese locul,
visai dar ți se domolise focul,
oare-ai simțit că frumusețea doare?!
Din volumul Amintiri viitoare.