Motto: „…nu mai sunt flori,

sufletul lor

doarme în bulbi.”

(Nina Cassian)

Septembrie…! Se întoarce toamna toamnelor ce-au plecat pe câte una la răscrucile timpului din care-am ieșit și noi tot de atâtea ori, odată cu ele…! Urcă pe frunze, pe cocori, pe nori, pe vânt, pe fiori, pe gânduri, pe iubiri, pe regrete… și se-ntoarce toamna! Îi cântă o nouă și aceeași sonată de toamnă, toamnei, frunzele roșcate ca toamna…! Vai, frunze roșcate, din flăcări verzi ce-au fost…! Vai, cruguri de frunze roșcate, scoarțe înghețate ce vor fi învelind pădurea-n zodia arctică, inefabilă ca viața, inefabilă ca moartea…!

…Roșcată toamnă…, ca dumneavoastră, doamnă, frumoasă doamnă…! Numele vă e Victoria…, de ce?! Au spus-o mulți și au scris că numele vă este predestinat…, victoria fiindu-vă finitatea predestinată, ochii, mintea, sufletul și trupul în cursă cu oricare baricade, întru victorie s-au aliniat întotdeauna și spre victorie au mers.

Între toate victoriile, aceea ce laurează sublim este victoria omului bun, curajos, frumos, în cursă cu sine. Căci după fiecare încleștare ați ieșit biruitoare încă și mai bună, încă și mai curajoasă, încă și mai frumoasă, doamnă frumoasă ca o toamnă, doamnă cu numele Victoria, doamnă artistă actriță Victoria Cociș…!

Eu nu știu să scriu biografii și fac până la sfârșit cură de întărire să nu știu niciodată. Căci n-aș mai lăsa timp, vrere și duioșie sufletului meu ca să contempleze frumos oamenii frumoși, ci mi l-aș încâlci prin desiș de date rigide, înțepenite-n exactități de prezentare…! Are cine să facă aceasta și o face…!

Și să zugrăvească toamna ce va să vină mâine, frumoasa toamnă, roșcata toamnă, ca dumneavoastră, frumoasă doamnă, are cine…, dar în dreptul meu iscălesc eu, ca un ultim romantic, cu melancolia frunzelor și toamnei. Jucați admirabil, frumoasă doamnă ca o toamnă, încântător, creativ, expresiv, profund, așa cum mie mi se pare că doar toamna creează superbitate naturală, vibrantă, iar toamna mie mi-e patrie…!

Septembrie…! Duios, melancolic, îmbrumat, învelit în frunze duse-n mâinile vântului pe câmp, pe cărări, pe ronduri în parcuri… Și-n uluci, pe-acoperișurile creștetelor de case, în heleștee și fântâni, în ochii frigului, în spatele umbrei, în aburii negurii, în ițele soarelui cu dinți, sub clopotul cerului scufundat în nori, pe luminișuri stinse, pe scâncete de vrăbii, pe frisoane și singurătăți…, pe gânduri și căutări, pe doruri și uitări…, sosește toamna! Ca-n toamnele ce-au trecut ca-n aceasta ce-i în prag ca-n cele ce vor veni, eu am scris, scriu și voi scrie despre doamne frumoase ca toamnele. Afară toamna, în mine doamnele frumoase ca toamna…! Căci acei ce iubesc au iubirea și alinarea în ei!

Vai, speranța-i o patrie neguvernată…, viața-i regină în exil, moartea suverană fără succesiune. Patriei acesteia, reginei acesteia le sunt fidel. Azi am redescoperit  ce descoperisem cred că dintotdeauna: pe doamna frumoasă ca o toamnă, artistă actriță ce zidește cu pietre de fundamentare temelia și coroana vieții trăite estetizat prin frumusețea umană și superbitatea artei spectacolelor…! Este ca și cum nu m-aș mai sătura de iubit, cum ar spune Nina Cassian iubirii înveșnicite-n iubire.

Oameni ca minunat de admirabila artistă actriță Victoria Cociaș, ce-ncântă cu frumusețea sa umană și încă una și aceeași frumusețe: cea profesională artistică…! Iar pentru că tocmai se făcea vorbire mai sus despre magia iubirii dezlănțuite în duioșie poetică, a Ninei Cassian, cel mai frumos și adecvat cuvintelor din cuvinte pentru artista actriță Victoria Cociaș este ca ultimul, ca și primul cuvânt să aparțină poetei Nina Cassian:

„Mi-e dat să mă smulg din privelişti

cu sufletul nepregătit,

cum dat mi-e să plec din iubire

când încă mai am de iubit…”

(Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Victoria Cociaș. Septembrie, eseu pentru doamna frumoasă ca o toamnă roșcată/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 septembrie 2025