VREAU LUMEA S-O SCHIMB…
#AnnaNoraRotaru – autor
Mi-am spus să plec la vreme de seară,
Când luna suspină pe cer, sângerie…
Nimic nu mai e precum fu odinioară,
Tot viu ce fusese e pe cale să moară,
În lumea de astăzi rece şi plumburie !
Se curmă timpul pe negrele stânci
Şi-s drumurile-ncâlcite spre Veşnicie…
Pe pulberea-n urmă, în brazde-adânci,
Fărâme-s lespezile cu Zece Porunci,
Cu lumea târâindu-se-n nimicnicie !
Apele-nvolburate din mătci se revarsă…
Nicăieri Arca lui Noe nu-i-n zare să pleci…
De o mână haină calea parcă ţi-e ştearsă,
În faţă-i doar ape vezi, înapoi grână arsă
Şi nu văd vreo punte pe unde să treci !
Nici torţă nu am, calea să-mi lumineze…
Până şi stelele plâng, se scurg ca de ceară…
Mi-e noapte adâncă… ce Sfânt să-mi picteze
O potecă pe-o pânză şi-un vânt să vibreze,
Să-mi spulbere teama-n gândirea amară ?
Să-nlătur, vreau, cu toiagul talaz de suspin,
Despicând aburii nopţii să scap de-ntuneric…
În lume, testament să las c-un zâmbet divin,
Aruncând din desaga-mi flori dalbe de crin,
Genuni făcând să dispară în spaţiul eteric !
______________ NORA ______________
versuri din vol. __ „ Apostol fără nume ” __