Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » WILLIAM SHAKESPEARE  (Un poem de Cristian Petru Bălan, cu succinte repere biografice)

WILLIAM SHAKESPEARE  (Un poem de Cristian Petru Bălan, cu succinte repere biografice)

WILLIAM SHAKESPEARE
 (Un poem de Cristian Petru Bălan, cu succinte repere biografice)
 

MOTTO:
 „Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale,
Prieten bun al sufletului meu,
Izvorul plin al cânturilor tale
Îmi sar în gând și le repet mereu (…)
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai învățat ca lumea s-o citesc.
Greșind cu tine chiar, iubesc greșeala,
S-aduc cu tine mi-este toată fala.”

Mihai Eminescu – „Cărțile” (1876)

Pe Shakespeare, în descrieri, e greu a ni-l cuprinde;
Tot ce-a creat e-un cosmos, miraj de neatins!
Mulți, despre el, lansară o glumă ce surprinde:
Că Dumnezeu voise demult s-aleagă-un ins

Care să inventeze la oameni caractere,
Deoarece urmașii străbunului Adam
Erau destul de simpli și fără să difere,
Dar Shakespeare îi sortase pe toți din amalgam –

Și-al doilea creator de oameni devenise,
Desigur, doar pe scene – acolo-i demiurg,
Cu trei duzini de piese – toate mărețe vise,
Făcându-l cel mai mare din lume dramaturg.

Din file-ngălbenite, el și-a trimis în lume
Ambasadorii proprii – eroi nemuritori,
Reprezentând noblețea iubirilor molcume:
Blândețea, romantismul, tristețea uneori…

Mulțimi de sentimente și de virtuți umane,
Titanice conflicte, ipocrizii în turmă;
Mari intrigi lângă tronuri ori răutăți, capcane –
Dar binele învinge cu glorii pân’ la urmă…

Cât timp vor fi lăcașuri de teatru-n lumea-ntreagă,
Shakespeare va fi pe scene, cu „Macbeth”, cu „Furtuna”,
Cu „Vis în nopți de vară”, cu „Cleopatra” dragă
Viteazului „Antonio”, aplaudați întruna…
„Othello” va rămâne gelos pe Desdemona

Și-o va ucide cu „Mult zgomot pentru un mic nimic”,
Încât „Regele Lear” cu barba-i ca-anemona,
„Coriolan” i-ar zice… Și-apoi l-ar plânge-un pic.
Mereu, pe prințul „Hamlet” îl vom avea în minte

Cum ține-n mână țeasta lui Yorick, ce-i vorbi:
„Aici îți erau ochii… Și-aici gura-ți cuminte…
Ce-i viața, biete Yorick ! A FI SAU A NU FI !…”

La fel, și astăzi plângem când seara, pe sub lună,

Ofelia, în lacrimi, purtând în mână flori,
Se-aruncă-n lac și cântă – de dragoste nebună –
Și moare înecată, scăldându-ne-n fiori.
O, câte Juliete au inundat pământul,

Jertfindu-se pe scene cu lacrimi de amor,
Urmate de-un Romeo fidel cu jurământul,
Ca jertfa lor s-ajungă simbol nemuritor !
Toți îl iubim pe Shakespeare pentru a sa ofrandă

Și-am vrea să fim la Stratford pe Avonul lui sfânt,
Pornind spre „Teatrul Globus” să-i dăm câte-o ghirlandă
Și-apoi cu drag să-i punem o jerbă pe mormânt…

Glen Ellyn, USA – 6 ianuarie 2018  

Facebooktwitterby feather