Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ZĂVOARE PESTE SINGURĂTATE de Pompiliu CREȚU

ZĂVOARE PESTE SINGURĂTATE de Pompiliu CREȚU

ZĂVOARE PESTE SINGURĂTATE

File de vremi trecute au oftat
uitate-n praf și umbre de sertare,
vorbe de duh șoptite s-au uitat
și-mprăștiat de vânt peste trotuare.

Pleacă poeții triști în Paradis
doar cu speranța clipei de vecie,
pe Terra nu mai au multe de scris
fiindcă se joacă-o falsă comedie.

Bătrâni rămași orfani,fără copii,
rătăcitori prin fum de paraclise,
se-nchină la pereții stacojii
uitați,fără puteri și fără vise.

Lumina unei clipe nu-i inspiră,
durerea nu mai naște-o elegie,
parfum de dragoste dacă respiră
le-aduce suferință…nostalgie.

Au doar un colț de inimă ascuns
unde se trag zăvoarele de noapte,
acolo-i gândul tainic nepătruns
și poartă numele …singurătate…

Facebooktwitterby feather