Se scurge timpu-n infinit
Și amintirile se trec,
Se pierd pe drum necontenit…
Pe calea vieții doar petrec.
Se scutură și cad foșnind
Ca frunze toamna din copaci,
Se răsucesc în vânt iubind…
Le simți, le-auzi, le vezi și taci.
Salvezi ce-a fost frumos și drag,
Le-ascunzi în suflet tremurând
Că-s clipe, doar, din lung șirag…
Dar, numărând, le strângi plângând.
La fel se trec iubiri în timp,
N-au tihnă, cum se-aprind se sting,
Un an, doi, trei, un anotimp…
Și pier apoi, neant ating.
Rămân trecut, scumpe trăiri,
Portrete, suflet și dureri
Născute des din amăgiri…
Sunt înălțări și-apoi căderi.
Îți amintești cu greu atunci
Că doar icoana ți-a rămas,
O strângi la piept și îți faci cruci…
Dorind să plângi în sfânt lăcaș.
Și pleci în zori cu gând curat
Știind de-acum că Dumnezeu
E dragoste, precum ți-e dat…
Să fii în casă adorat.
Autor: Malciu Marian
ROMÂNIA
03.08.2022
Drepturi de Autor rezervate: Copyright © 2022
Foto: Internet