Ne-nvață Cartea sfântă despre lume,
Izvor ce trece unic peste timpuri,
Prin el Cuvântul face anotimpuri,
Lăsând în umbră norme din cutume.
Sunt multe scrieri pline de tertipuri,
Cusute-n pagini argintii, volume,
Dorind credința vie s-o sugrume,
De multe ori, cu false arhetipuri.
Vin alte vremuri, oamenii se schimbă.
Trecând hotare pentru mari venituri,
Grăi-vor mulți, cu greu, o altă limbă,
Uita-vor crezul, trec la alte rituri.
În timp, se uită vatra, vechea glie,
Trăi-vor surzi, lipsiți de apa vie.


