Când orizontul este cuprins de soare
Şi multe gânduri dau în roşie paloare,
Transformând totul în internă mişcare
Viaţa-i altfel în miraculoasa culoare..
Când o vietate acolo începe a vibra
Toate gândurile prin colţuri ale mişca,
Împingându-le pe unele ca p-un balast
De-ar mărturisi ar cânta ca-n contrabas..
Nu-şi recunoaşte strania sa viaţă,
Dar mişcă totul ca printr-o balanţă
De cutezanţă mişună, contrabalansează
Faţă de orice idee se dă mai brează..!
Ideea brează ce prin cap tot brăzdează,
Soarta nu se gândeşte de-o calmează,
Nu vrea a recunoaşte nicio realitate,
Doreşte ca toţi ochii să aibe cecitate..
Când ideea orbirii patimii valsează,
Important îi este doar că visează,
Că simte cum luminează alţi ochi,
Nici n-are vreo jenă de-un deochi..
Deochiul de-l paşte, nu-l interesează
El mişca acolo totul, gânduri masează,
De nu-l cred, mai binele îl mimează
Şi cu realitatea hilară mai frizează..
Dar, când recunoscându-şi existenţa
Vrea numai acelor ochi prezenţa,
De gândul păcii n-ar veni să-l ia de mână
Ideea Roză şi-ar spune “noapte bună!”…
Multumesc frumos domnita, Elena Sonyk, pentru fotografiile care mi-au infrumusetat textul!
by