POVESTIRI DESPRE FLORI

Drag mi-este să merg de zor,

Prin grădinile cu flori!

Că-mi iau gândur’le cu mine

Printre flori, să-mi meargă bine!

…Într-o zi, de dimineață,

Viorea, îmi iese-n față,

Și cu glasu-i tremurat,

Îmi spune…”mai stai la sfat”!

Mai încolo,…bună seamă,

O zambilă, mă întreabă:

-Ce? Eu n-am pe „vino-ncoa”,

Te-ai oprit la viorea?

Vrând, nevrând, ajung la ele,

Prea frumoasele lalele;

Panseluțe, nu mai spun,

Colorate, cu parfum!

Timpu-i scurt, grădina-i mare,

Vreau să plec, dar… oau, mă doare!

Și cu spinul ascuțit,

Trandafiru’ m-a ciupit;

-Ce?…Te-ai dus la floricele?

Eu sunt rege, peste ele!

Mireasma mea-mbietoare,

N-o găsești la altă floare!

Apoi altele-nșirate,

Suave și-aristrocate;

Gladiole, lăcrămioare,

Crizanteme și flori rare!

În sfârșit, pornesc pe drum,

Mă oprește alt parfum;

Liliac, sădit în poartă,

În tot satul se arată!

Primăvara, nu mai spun,

În pădurea cu salcâm;

Viața-mi, în poveste, trece

Cu „ciorchini” prinși… la ureche!

Pe sub teii înfloriți,

Să te plimbi, este un vis!

Uiți de timp și de necaz,

Petrecând pân’ la… extaz!

Prin pădure, subțirei,

Ghioceii-apar și ei;

Însoțiți de toporași.

Zău, că nu-ți vine să-i lași!

…Într-o zi, primesc de veste,

Că-n ogradă-i…o poveste;

Cum că, pomii înfloriți,

Și-au ieșit puțin…din minți!

-Bună ziua,…mai întâi,

Bună! Prunul, mă oprii.

-Vă ciupiți, vă păruiți,

Aveți ceva, să-mpărțiți?

-Da! Gutuiul se spetește,

Fără-a prinde chiar de veste!

-Se cred unii mai presus,

Că mirosul i-a sedus!

…C-ar avea flori mai frumoase,

Colorate, fastuoase;

Și că fructul viitor,

Este bun și roditor!

…Iar pe mine, nostalgie,

Mă prinde, legat de glie;

C-o primăvară bogată,

În flori binecuvântată!

  N. Bănicioiu

BUCUREȘTI

(în izolare)

by

Referinţă Bibliografică

NICOLAE BĂNICIOIU: POVESTIRI DESPRE FLORI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 aprilie 2020