Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » POEME DE AN NOU

POEME DE AN NOU

In Fără categorie
ȘI-A MAI TRECUT UN AN …
#AnnaNoraRotaru​ – autor
Și-a mai trecut un an…
Și s-a mai scurs un strop de viață…
N-a zăbovit nici minutarul pe cadran,
Nici ultima frunză de castan,
Pe geamul gol, doar flori de gheață…
Și-a mai trecut un an…
Uscate-s speranțele, parcă-s de lemn…
Ascunse dup-al vremii paravan,
Îngropate-ntr-al zăpezilor morman…
Mi-or răsări ghiocei l-al meu îndemn ?
Și-a mai trecut un an…
De-o fi noroc și-alții vor mai trece…
Smulgând bucăți de suflet, uragan,
Între trăiri anoste și iubiri, vulcan,
Lăsându-ne pe spuza lumii rece !
Și-a mai trecut un an…
Prin geamul aburit privesc afară…
Sperând ca poate voi găsi liman,
Sufletului de căutări, sărman,
Un loc călduț în noaptea glaciară !
Și… a mai trecut un an…
Spre viitor am aruncat o punte,
Fragilă, ca bibelou de porțelan…
Din ani trecuți mi-aș face talisman,
Coroană, să mi-o pun pe frunte,
De-oi păși spre-al vieții nou liman !
___________ NORA _________
versuri din vol. __”Pe urma pașilor pierduți”__
PAVĂZĂ ȘI SCUT…
#AnnaNoraRotaru – autor
A plecat anul ce-a fost, cu alții la rând, în gloată
Și s-alăturat la ceilalți trecând pragul veșniciei…
Ne-a luat Încrederea și Speranța-n bine, toată,
Ne-a lăsat Descurajarea, să ne macine în zloată,
Aducând mai-ntreaga lume la limanul Sărăciei,
Al Temerilor și Zădărniciei…
De l-Anul Nou ce a venit, din răscruce-ntre cărări,
Să ne-aducă-n dar am vrea, fel de fel de năzuințe…
Că ni-i sufletu-mpietrit, de frică, boli și supărări
Și genunchii ne-am tocit, la zei rugând de epurări,
Să ne ierte de-am făcut, vrând-nevrând nesăbuințe,
Punând capătul la Suferințe…
Nu știu Doamne ce să-ți cer la năpasta asta grea,
Ce ne-a covârșit grumazul, ca pedeapsă și blestem…
Poate-au fost unii din noi, ce-a lor gură ponegrea
Răstignind Cuvântu-ți Sfânt, îl hulea, îl înnegrea,
Însă știi că prin neghină, de-aur bobi am fi, putem,
Doar ne-ndrumă, plai-Ți suntem !
Ne fii, Doamne, călăuză-n drumul nostru de-nceput
Și ne-nvață cum să facem, neuitând al Tău Cuvânt…
Cum să ținem cârma drept, spre liman necunoscut,
Doar la boli și la dușmani, Tu pavăză ne fii și scut,
Că vom spune și la alții de-al Tău Sfânt învățământ
Și comoară-n crezământ…
Iartă Doamne fapte rele și spre noi întoarce-Ți fața,
Căci ai Tăi copii suntem, ce ne-ai plămădit din lut…
Ne dă nouă suflul vieții, lasă-ne mosorul cu-ața,
Că Te vom iubi de-a pururi și-Ți vom respecta povața
Și, când Tu vei crede poate, că în vârstă am crescut,
Pe mosor ața întoarce-o, de la capăt spre-nceput
Și noi, pavăză Ți-om fi și scut…
_____________________ NORA ___________________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __
LA RĂSCRUCE-NTRE CĂRĂRI
#AnnaNoraRotaru – autor
Și… a mai trecut un an…
Îmi miroase-a biruință,
Peste timpul cel viclean,
Se așterne-o năzuință,
Un imbold de tinerețe,
Ce se-mprăștie din cer,
Zorile îmi dau binețe,
Îmi veni iarăși să sper…
Pașii…mă conduc agale,
Să-i dau iernii bun rămas
Și, pășind pe huma moale,
Șed alene…de-un popas…
De trecut…n-am să bocesc,
N-am să scot filozofie…
Ochii-mi zare scormonesc
Și privesc cu semeție,
Îngropând de-odinioară,
Din tristeți, în reci morminte,
Strâng la piept altă comoară,
Cu-alte gânduri…noi veșminte….
Și din minte am să șterg,
Griji ce mi se cuibăresc,
Să le-alung, să strig, s-alerg,
Vise noi să-mi împletesc
Și, luând drumul la vale,
S-apuc altă potecuță,
Ce m-o duce pan’ la poale,
Unde șade-a mea măicuță,
Că… m-așteapt-acolo-n glie,
La răscruce-ntre cărări,
Ca fantasmă azurie
Șir de-a rândul de-nserări…
Am s-o chem cu rugăminte,
Încurcată-n căutare,
Să îmi dea, ca bun părinte,
Sfânta-i binecuvântare…
Drumul, să nu-mi fie-abrupt
Și în pragul dimineții,
Să-mi înnod trecutul rupt,
De-nfinitul tinereții…
___________ NORA _________
versuri din vol. __ ” La granita-ntre vise ” ____
Facebooktwitterby feather