Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » EUGEN DORCESCU: SEPTEMBRIE

EUGEN DORCESCU: SEPTEMBRIE

În burgul mult iubit e toamnă iar.

Aşa cum a mai fost. Şi-o să mai fie?

Mucegăita ei dulcegărie

Se scurge-n zoaie groase pe trotuar.

 

Beţivii, fluctuanţi, în lumea lor,

Mănâncă, salivând, de prin gunoaie.

Oştiri de câini se scutură, se-ndoaie,

Se-mperechează-n văzul tuturor.

Spitalu-i arhiplin. În hol, pe scară,

Bolnavi şi rubedenii. Zeci de vraci.

Ce poţi să faci? Nimic nu poţi să faci:

Spitalu-i plin, de dă pe dinafară.

 

Investitori strategici îşi ridică

Alături mari palate. Pentru ce?

Ştiut fiind că vila noastră e

O urnă doar, ne-nchipuit de mică…

 

E toamnă, deci. Haoticul sezon.

Şi vidul din priviri are-o culoare

Cu-ntunecimi agonice şi-amare.

Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,

Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,

Topite-n trista lor halucinare:

 

Adâncul. Nimicirea. Abaddon.

 

(Din Eugen Dorcescu, NIRVANA. Cea mai frumoasă poezie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015, p. 200-201).

Facebooktwitterby feather