GÂND

Maestrului Ion C. DUȚĂ, devenit ieri… Veșnicie

„Vedem cerul albastru, deoarece trăim în ochiul lui Dumnezeu” (Gheorghe A. Stroia)

Îmi scriu poezia

pe pietrele râurilor –

cuneiforma metaforă

care-și caută sufletul

la porțile veșniciei,

zădărnicind timpul

ascuns în țipetele

Pruncilor-gând.

Îmi scriu poezia

în palmele frunzelor –

lacrimile muzelor

care-și caută calea

în aripi de îngeri,

zădărnicind păsările

ascunse în siluetele

Literelor-gând.

Îmi scriu poezia

pe stele cerului –

lumină revărsată

în potire de argint,

zădărnicind noaptea

ascunsă în inimile

Silabelor-gând.

Îmi scriu poezia

pe grădinile în floare –

parfumul căutat

pe aripi de fluturi,

zădărnicind cântecul

ascuns în trilurile

Cuvântului-gând.

Îmi scriu poezia

pe trăirile vieții –

glasurile grăbite

ale clipelor flămânde,

zădărnicind trecerea

ascunsă în teama

Nedefinitului-gând.

Îmi scriu poezia

pe sufletele muritorilor –

lacrimile ierbarului

cu pagini incomplete,

zădărnicind așteptarea

ascunsă în sacrificiul

Mielului-gând.

Îmi scriu poezia

pe emoția curată –

prietenia, ca o zeiță

a zâmbetelor pure,

zădărnicind Moartea

ascunsă în nimicnicia

Lutului-gând.

Îmi scriu Poezia –

Gând… în Veșnicie.

@Gheorghe A. Stroia

Bacău, 19.02.2022

Ion C. DUȚĂ

NOVACI, GORJ – ROMÂNIA

I. DATE BIOBIBLIOGRAFICE

VOLUME PUBLICATE:

• Țara Parângului – versuri, Armonii Culturale, Adjud;

• Din Țara Parângului – versuri, Armonii Culturale, Adjud;

• Opinii și obsesii – versuri, Armonii Culturale, Adjud;

• Păsări cu aripi de lut – proza, Armonii Culturale, Adjud;

• Ion, Maria și ai lor – roman, Armonii Culturale, Adjud;

• Cartea a cincea – versuri, editura Armonii Culturale, Adjud;

• Ulița cu 24 de văduve – povestiri, Armonii Culturale, Adjud;

• Amintiri la gura sobei – povestiri, Armonii Culturale, Adjud;

• Buchete de tristeți și bucurii versuri, Armonii Culturale, Adjud;

• Pași în singurătate – versuri, Armonii Culturale, Adjud;

• Bucătăria muichii – nuvelă, Armonii Culturale, Adjud;

• În alb și negru, Armonii Culturale, Adjud;

• Povestiri alese (Antologie de autor), Armonii Culturale, Adjud;

• Râzi, dacă-ți dă burta! – povestiri, Armonii Culturale, Urechești;

• Aleluia! Osana! Amin! – versuri, Armonii Culturale, Urechești, Bacău.

II. REFERINȚE CRITICE

Volumul de versuri „OPINII ȘI OBSESII” al Domnului profesor de matemati-că din Novaci, Ion C. Duță, anunță apariția pe scena poeziei a unui poet tradițional, marcat de universul rural.

Patru vectori de bază străbat conținutul cărții de versuri: poezia socială, poezia iubirii, poezia religioasă și poezia naturii. În poezia „Problema noastră socială” poetul surprinde un tablou actual al societății ro-mânești cu o repartizare inegală: „mulți îs jos, puțini sunt sus, dar cei de sus n-au ajuns prin merite, doar din nimereală”. Prea puțini sunt cei care pun umărul la progresul societății, ultimul vers „greu la deal cu boii mici”! parcă ne spune ceva, fiind destul de concludent. În poezia „Hamalul” poetul surprinde o secvență din activitatea hama-lului, oglindită în versurile din ultima strofă: „Îmi car zilele cu sacul/ Toată ziua dus-întors”. Hamalul când simte apropierea sfârșitului are două dorințe: D-zeu să-l aibă în pază, iar poeții să-l jeluiască, redate în versurile de mai jos: „Când voi fi la capul vieții/ Dumnezeu mă aibă-n pază!/ Mă vor jelui poeții/ Că nici ei nu-s mai de vază!” Analizând poezia iubirii la poetul, Ion C. Duță, „femeia iubită trebuie să fie blondă, cu ochii albaștri, să aibă merele coapte și nurii arzulii”. Poetul pentru femeia visurilor sale a cules „trei maci din stele și trei crini din luna nopții”. S-a dus cu ele în „pragul porții”, cerând ca plată doar un sărut. Legătura poetului cu divinitatea este certă, dându-i inspirație, stabilitate și spe-ranță pentru ziua de mâine. Poetul Ion C. Duță îmbrăcat în haina credinței a realizat poeme cu o largă tematică religioasă. Poe-me precum: „Cine eşti tu, Crist?”, „Cine ești Iisuse?”, „Rugă”, „Lumina lumii”, „Veșnicie”, „Stăpâne”, „Cu mii de la-crimi”, sunt câteva din lirica religioasă, create de poetul Ion C. Duță, pentru care „Dumnezeu este sprijin divin, este cuvântul sfânt”. Îndrăgostit de Țara Parângului, de frumusețea locurilor natale, poetul este în rezonanță cu natura, cea care-i produce o răscolire a sentimentelor și a trăirilor. Luând la pas munții, poetul ar vrea să coboare cerul peste Parâng, să ocrotească izvoarele și apele cristaline, codrii verzi și adânci, satele până-n zările îndepărtate, așa cum este redat în poezia „Suind munții”. Cerul este atât de mult hiperbolizat, încât devine o ființă inteligentă, care „ne știe gândul și tot el ne alege rândul”. O frumoasă poezie este „Rânca”, „Sfânt tărâm de vis și de baladă, cu izvoare lim-pezi, cu stânci care stau să cadă”. Poetul dă și o altă imagine, aceia cum arată Rânca azi: „cu jungherul care lovește în trupul verde, cu mârlanii care coboară din mașini luxoase, care împart terase cu rânjet hidos”. Paralela dintre Rânca de ieri și cea de azi, făcută de poet, rămâne un avertisment, un semnal de alarmă prin care natura să fie prețuită și ocrotită. Poetul Ion C. Duță are capacitatea de-a fora în straturile profunde ale eului, cău-tând esențele. Poezia sa este ca un resort, care îi menține sufletul tânăr și spiritul mereu treaz, este o meditație filosofică asupra existenței umane. Prin cărțile de poezie editate: „Țara Parângului”- 2013; „Din Țara Parângului” – 2014; „Opinii și obsesii” – 2015, poetul Ion C. Duță slujește cuvântul, înscriindu-se pe un traseu ascendent al poeziei. (Ion Sabin Cerna)

***

Domnul profesor Ion C. Duță din No-vaci ne pune la dispoziție, pe piața de carte de excepție, lucrarea în proză cu titlul „Ion, Maria și ai lor”, roman tipărit la Iași și apă-rut în Editura Armonii Culturale (Adjud, Vrancea) în anul 2016. Suntem obișnuiți ca domnul Ion C. Duță să ne ofere spre lectură (deosebită!) poezii de o valoare mare prin valențele puse la dispoziție și teligibilitate pentru toți citito-rii. Astfel, am lecturat cu mult interes și plăcere volumele deja apărute: „Țara Pa-rângului”, „Din Țara Parângului”, „Opinii și obsesii”, „Cartea a cincea”. Domnia sa a mai creat și publicat un volum de proză „Păsări cu aripi de lut”. Mai pregătește spre apariție volumul „Ulița cu douăzeci și patru de văduve”. Răscolind ulițele vieții oltenești, domnul Ion C. Duță se gândește și realizează vo-lumul în proză: „Ion, Maria și ai lor” – roman de factură regională cu trecut și prezent actualizat. Motto-ul romanului este elocvent: „Voință, perseverență, muncă, cinstea și omenia duc la îndeplinirea idealului propus”. Dacă am analiza fiecare element din acest motto, foarte mulți dintre noi s-ar regăsi în el. Iar dacă citești cartea, ce are o fluență în derularea evenimentelor și cu o percepere ușoară, mulți ne-am regăsi în ele sau am participat ca spectator la ele.

Stilul lucrării editoriale este deosebit și caracteristic autorului, asemănător și aparițiilor poetice. Descendent din oameni de la deal și munte, muncitori adevărați, dar și cu o inteligență nativă, domnul Ion C Duță ne încântă, prin ipostazele descrise, aducerile aminte din viața noastră. Situațiile hazlii, dar cu tâlc încarcă paginile romanului și ne fac să mai și zâmbim, sau chiar mai mult, să ne binedispunem. Dăm drumul, astfel, la buna dispoziție personală. Chiar este nevoie de aceasta în prezent. Exemple sunt din abundență, dar contează modul de expunere, iar cititorul nu va lăsa cartea din mână până nu o termină de citit. Este o cronică de familie cu conotații sociale. Personajele sunt oameni simpli de la țară, cu o inteligență deosebită și nativă, cu înțelepciune, ținută demnă, dar perseverentă, cu o credință divină îndoctrinată de vremuri. Această lucrare editorială ne con-firmă și mai mult talentul literar și bunul simț al autorului. Se îmbină cu măiestrie derularea evenimentelor cu dialogul plin de înțelesuri pentru orice tip de cititor. Scriitorul percepe omul din exterior și prin intermediul său, intrând chiar în mintea personajului. Derularea acțiunilor din lucrare pare pe undeva autobiografic personal și vin în mintea multor cititori ce au trăit și s-au format profesional în perioada 1950-1980 – perioadă cu multe lucruri bune, dar și unele mai puțin bune. Depinde cum gândește cititorul și cum s-a comportat în perioada amintită. Oricum, seriozitatea la învățătură în cursul primar, liceal, profesional sau universitar sunt un exemplu greu de imaginat de cei din zilele noastre de azi. Sigur că sunt foarte multe de spus. Merită cu prisosință a citi această lucrare editorială, în mod cert originală, captivantă, exemplară prin evenimentele expuse și personajele ce intră în acțiune. Are talent „cu carul” domnul profesor. Sănătate și succes la scris și alte lucrări. (CONSTANTIN ȘIȘIROI, Medic primar Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu)

***

Prin fiecare nou volum, universul liric al poetului gorjean ION C. DUȚĂ capătă valențe noi, câștigă prin profunzimea și diversitatea tematicii abordate, capătă expresivitate. Acest al treilea volum propriu grupează temele după patru axe fundamentale: revolta socială, lirica religioasă, poezia de dragoste și poezia naturii. Dacă la începutul volumului, tonul este furtunos, în forță, curgând precum o cascadă învolburată peste un creștet de munte (OPINII), în finalul volumului tonul se potolește, devine liniștit, molcom, reverberant (OBSESII). Interesantă este abordarea făcută de autor în poeziile sale, românismul autentic prin care transpare dragostea imensă pe care acesta o resimte față de locurile dragi, de ființele dragi, dorul de acest loc minunat, binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseți unice. Acestei frumuseți paradisiace, poetul îi contrastează sărăcia omului de rând, nemilos spoliat de lăcomia unei „clase“ politice lipsită de scrupule, vicioasă, coruptă, cu sufletul înnegrit de goana nebună după partea materială a vieții, lux și huzur. Inedită este și includerea în volumul poetului gorjean a doi autori – Alexie DUȚĂ și Ionel PARASCHIVESCU, cu ale lor peripluri cu ecouri și nuanțe folclorice – doine și balade. Acest fapt denotă generozitatea lui Ion C. DUȚĂ, ce dăruiește firesc din crâmpeiele sufletului său ales. OPINII ȘI OBSESII reprezintă povestea unei vieți întregi – dinamică, vie, cu bucuriile și tristețile, satisfacțiile sau nemulțumirile ei, dar pe care poetul o trăiește din plin, eforturile sale creatoare având menirea de a lăsa în urmă o moștenire pe măsură… (Gheorghe A. STROIA)

DUMNEZEU SĂ TE PRIMEASCĂ ÎN RAIUL DREPȚILOR SĂI, PRIETEN DRAG!

by

Referinţă Bibliografică

GHEORGHE A. STROIA: GÂND – Maestrului Ion C. DUȚĂ, devenit ieri… Veșnicie/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 februarie 2022