LIMBA NOASTRĂ

 

Oare este limba noastră o comoară, cum a zis poetul ?

Ori e un nărav de fiară despre care scrie înţeleptul ?

Este cu putinţă s-o ţinem în frâu, s-o îmblânzim ?

Ori ne-o ia nainte, şi cu ea minţim, cârtim, bârfim… ?

 

Este cu putinţă ca să dăm cu ea semnale clare ?

Ori bolborosim şi gângăvim consoane şi vocale ?

Poate chiar mai rău ; avem pe ea venin de-aspidă

Căutând mereu, şi ea şi noi, pe cine să ucidă !

 

Măcar voi străjeri de veghe aşezaţi pe metereze

Nu lăsaţi gura să mintă, urechile însă să trieze

Şi rostiţi Cuvântul Sfânt, adevărat şi bine rumegat,

Căci cu moartea şi viaţa nu e lucru de-apucat.

 

Ele-s în puterea limbii scrie, neîndoielnic, Cartea Sfântă

Şi-i adevărat pentru aceia cari cu limba lor cuvântă

Fii deci înţelept şi cântăreşte-ţi vorba, fă din ea un leac

Că de nu pui frâu vorbirii eşti pierdut acum şi-n veac.

 

Iară voi confraţi şi unii autori de cărţi şi de reviste,

Oare în ce limbă scrieţi-redactaţi lucrurile povestite ?

Că în loc să dobândim prin voi comori şi nestemate

Uneori găsim doar fiare vechi şi noi, contorsionate !

 

Mulţi învăţători cu limba lor de lemn care cuvântă

Copleşindu-ne cu vorba multă, lungă, dar nu sfântă

Scot din gură perle, fac cu mâna semne, ne alintă,

Apoi… să gesticuleze cum or vrea numai să nu mintă.

 

Mă intrigă tot mai tare şi-s cuprins de întristări

Când aud enormităţi cu carul în atâtea cuvântări

Şi în loc de învăţătură sfântă : filipică după filipică :

,,Drog creştin’’ şi agramări, zicea mai deunăzi un …ică :

 

Vlădici dansând ca Israel lângă viţel !

Dor în alb şi negru decăzut, şi nu doar el,

Bujorei de-un an şi bal ajuns de cotă mítică

Vorbe, învârteli şi-nvăţături ce nu ajută pe cât strică.

 

Bruxelles

Facebooktwitterby feather