De sărbătoarea limbii materne aduc un omagiu prin cuvinte prinse în aripi de poezie, cuvintele noastre prind viață devenind faptă, fapta plăcută este duhul sfânt ce izvoraşte din iubire. Va dăruiesc această poezie …

 

Trecere

 

Tăcerea de pumnal în viaţă, greoaie se aşterne

Zăpadă neatinsă decât de-a îngerilor lacrimi

Purtând nevinovatele steluțe, ce diafan dansează

Prin amintiri ale copilăriei în inimă reînviate.

 

Sirene ademenitoare la maluri înghețate vin

Gemând ne caută, parcă-s turbate

Învolburați de valurile minții şi amorțiți

Chemarea nu le-o auzim, nici plânsul șuierând în şoapte.

 

Maturi acum, pierduţi pe căile înţelepciunii

Cu această pătură încremenită nu vrem a ne înveli

Cum să purtăm aceste reci şi triste straie

Ne întrebam, tânjid la ceea ce a fost şi nu va mai veni.

 

Trăind sălbatica încântare a jocului, cu bucurie,

Flămânzi de viață, odată veseli am zburdat

Lăsând în urmă veri nenumărate,

Sperând ca soarele mijit să stea.

 

Acum când iarnă e în noi, topită o nostalgie ne străbate

Am ferecat copilul îmbătat de vara vieții zbor

Știind că Dumnezeu nu-l pedepsește pentru ispita de-a fura

Ce-i hărăzit doar lui, timpul euforiei, cireșe dulci şi coapte…

 

Carmen Oltean

Toronto, august 31, 2022

 

Facebooktwitterby feather