5 Noiembrie 2010. S-a stins o mare Flacără – Adrian Păunescu (20 .07.1943 -5 nov. 2010)
Azi e Sâmbăta morţilor. Flăcările lumânărilor vor ajunge la el, în Rai.
Veşnică pomenire!
Lacrimă şi lumânare
(in memoriam)
Unii îţi calcă pe urme-n poezia ca spectacol,
alţii sar la gâtul lor şi se fac în drum obstacol
însă Păunescu-n ceruri reuşi cu scrisul lui
să pătrundă ca Emin în cenaclul Domnului.
Şi-acum aerul vibrează amintindu-mi glasul tău;
când rosteai o poezie, totu’-ncremenea şi, zău
Adevăr rostogoleai, mulţimile le-adunai
că izbind în farisei îi tunai şi-i fulgerai.
Adevărul şi Dreptatea au rămas azi utopii
strecurate de tot omu-n versuri, da, în poezii
simţi şi lacrima şi dorul pentru-o lume mai curată
viitorul? cui îi pasă? ţara ni-este-mpovărată.
Ura a pătruns pe uşă şi s-a-nfipt adânc în noi
familia se destramă copleşită de nevoi,
alergăm prin bezna minţii să mai dăm de o lumină
ce se-ntâmplă Doamne, spune, mai s’tem naţie română?
N-am întins destul obrazul şi spre răsărit şi-apus?
ne-au scuipat din două părţi, alţii mai mereu au spus
că suntem prea buni, prea blânzi şi miloşi peste măsură,
cum de a pătruns acuma-n fibra noastră atâta ură?
Ura-i strânsă ca venin pentru ciocoii de ieri şi azi
care ne-au slăbit şi fizic, şi-apoi, sufleteşte cazi
dă-ne Doamne, Tu, putere, sabie s-avem în noi,
şi sub scutul Tău puternic să vrem ţara înapoi.
autor Voica Rusu,
poem din volumul în lucru-Călător printre ecouri-
copyright
04. 11. 2023
by