ÎNTÂMPINARE
(sau muza mi se destăinuie)
”Când am crezut că Dumnezeu m-a chemat
să dau explicații față de cum te-am inspirat să scrii,
m-a abordat așa:
*Eu nu pun niciodată întrebări poeților
atâta timp cât tu ești intermediar
între mine și ei…
Vezi unde este acum poetul?
Nu este între oamenii aceia,
deoarece ar fi însemnat că dacă era acolo,
ar fi fost pentru ei,
nu pentru tine!
„În percepția ta
adică față de tine,
poetul consideră că nu există „în față”,
„în stânga”,
„în dreapta”
sau „ în spate”,
ci doar în cercul inspirației tale…
Când tu abia încapi în gândurile poetului
când mirarea ta abia îl încape,
când tu ești glasul lui,
cum toate cele văzute și nevăzute…
În acest sens care crezi că este scaunul
pe care poate să se așeze poetul cu privire la tine?
Oriunde ar fi,
fie pe deal,
la șes
sau în largul mării,
precum oriunde în percepția ta,
fie că stă la ușă
sau lângă fereastră
a conceput că sunteți
prin toate cele văzute și nevăzute,
unul în celălalt,
(mă refer doar la tine și poet)
indiferent unde sunt ceilalți față de voi…
Între mine și poet n-am pus nici măcar virgulă
deoarece te-am pus pe tine!*
VASILE DAN MARCHIȘ


