CONFESIUNEA UMBRELOR
Ziduri reci de școală veche
cu patimă cenușie,
numai timpul dus le știe
tencuiala grea de zeghe.
Poarta este încuiată
gardul e gata să cadă,
buruiana stă la pândă
și e dornică de sfadă…
Iar în curtea mare zace
un morman de nepăsare
și trecutul ce-ncet moare,
ușa ruginită tace.
Din pereți cade molozul
și-o tăcută simfonie
tot așteaptă ca să vie
partitura cu prohodul.
În jur vile înălțate
te apasă cu trufia,
îți distrug și nostalgia
noi stăpâni ce nu au carte…
Unde sunt învățătorii
dascălii de altădată
care ne-așteptau la poartă
sau pe treptele intrării?
Chiriași sunt o mulțime,
mii păianjeni pe la colțuri
și șoareci fără de mofturi
cărora le merge bine.
Geamuri sparte și murdare
își arată hâde fața,
școlii îi lipsește viața,
numai praf e pe culoare.
Unde este clopoțelul
și cu sunetul luminii
care ne îndreptau pașii
să răzbim haosul lumii?
Au rămas…câte-un perete
și uitarea prin ruine,
nostalgii,eu și cu tine,
două umbre cu regrete!

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Vă mulțumim, prieten drag al Armoniilor Culturale, pentru modul constant în care vă regăsiți în paginile revistei noastre. Sunteți un membru important al familiei noastre culturale. Apreciem și prețuim!