Carmen Cristina Oltean Gârbova, 15 iunie 2025

Poezia folclorului românesc – Inima care bate la Gârbova

Pasărea e pasăre; își caută cerul ei. Așa și oamenii satelor din Alba, în ciuda greutăților, își fac raiul lor. Caută cerul în dans, în bucate, în cântec, în munca mâinilor lor. Acolo unde le e rădăcina, acolo își așază zborul.

Pe 15 iunie 2025, în curtea Cetății Greavilor din Gârbova, județul Alba, timpul s-a așezat în straie populare și a început să cânte. A fost o zi în care România și-a recunoscut chipul în zâmbetele celor care trudesc, cos, gătesc, dansează și duc mai departe ceea ce este sfânt în neamul nostru: tradiția.

Ediția a XVIII-a a Festivalului „Cultură pentru cultură”, sprijinit cu grijă și viziune de Consiliul Județean Alba, sub îndrumarea președintelui său Ion Dumitrel, profund respectat, a adus laolaltă cinci comunități: Câlnic, Cricău, Gârbova, Mihalț și Roșia de Secaș. Fiecare localitate a venit cu ce are mai curat: portul, sufletul și mândria de a fi român. Câlnic a adus un spectacol de dansuri și obiceiuri păstrate cu sfințenie, Cricău a încântat prin autenticitatea preparatelor, obiceiurilor de nuntă și portului, Gârbova, gazda, s-a ridicat la înălțimea istoriei sale prin primire și participare activă, Mihalț a impresionat cu tradițiile de nuntă, chiuituri și strigături, dar și prin frumusețea și autenticitatea dansului tradițional specific: haidăul cu fată, iar Roșia de Secaș a adus bucurie caldă prin jocuri, mâncare și costume vibrante.

Evenimentul, născut din visul cântărețului Ionuț Fulea, astăzi parte din juriu, a devenit de-a lungul anilor o scenă vie a identității noastre. Alături de el, în juriu au fost prezente nume de aur ale culturii: Elize Stan, realizatoare de emisiuni de folclor la Televiziunea Română, voce emblematică a televiziunii culturale; Doina Ișfănoni, etnolog de rafinament; Gheorghița Nicolae, continuatoarea emisiunii Tezaur Folcloric la Televiziunea Română, păstrătoare de cântec și chip românesc. Nu au jurizat ca într-un concurs; au însoțit fiecare comunitate cu lumină, căldură și cuvinte care binecuvântează.

La Gârbova, n-a fost doar un concurs. A fost o inimă care a bătut. Cu demnitate. Cu rădăcină. Fiecare localitate prezentă a adus sângele ei, viu și curat, în straie, în bucate, în jocuri și în zâmbete. A fost ca și cum din fiecare comunitate s-ar fi rupt o arteră vie și s-ar fi unit în această cetate, formând un singur trup: România profundă.

Sub pavilioane așezate cu grijă, fiecare sat a adus din șurile și podurile lor obiecte vechi de peste o sută de ani: ștergare, scoarțe, vârtelnițe, suveici, lăzi de zestre, roți de tors, dar mai ales amintiri vii ale muncii și răbdării.

Bucatele au fost psalmi trăiți: sarmale fierte la fața locului, tocănițe la ceaun, zamă de păstăi, turta miresei, leveșul cu vin, hicat de grumpene, lapte covăsât, scoverzi pe fus, plăcinte pe lespede și mămăligă topșită – toate așezate cu rânduială și suflet, ca într-o duminică trăită în gust, în miros și în rugăciune.

Dansurile au fost izvoare de viață. Perechi în straie tradiționale au bătut scena cetății cu pași de joc, de horă, de nuntă și de dor. Fiecare sat și-a adus dansul propriu, cu chiuituri, strigături și ritmuri care vibrau din pământ. În mijlocul lor, dansul romilor a fost o răbufnire de libertate; fustele lor zburau ca flăcările, mâinile se înălțau în aer, iar cetatea părea o clipă fără granițe.

Copiii au fost poate cei mai emoționanți: în ochii lor senini, în pașii lor mici dar siguri, în costumul purtat cu mândrie, se vedea că inima folclorului românesc bate încă. Ei nu doar învață dansul sau portul; ei învață din ele.

Primarii și viceprimarii nu au fost doar oficiali, ci parte din viața comunităților lor. În mod special, gazdele de la Gârbova – primarul Ioan Muntean și viceprimarul Laura-Pompilia Costea – au fost piloni de generozitate, muncind cot la cot, dăruind un loc nu doar frumos, ci plin de har și primire. Gârbova a fost o cetate deschisă sufletului.

Prezentarea a fost susținută cu grație de Andreea Bogdan, iar momentele artistice au fost înnobilate de echipa Centrului de Cultură „Augustin Bena”, condusă cu profesionalism de Alexandru Pal. Totul, de la sunet, lumină și până la cele mai mici detalii, a fost armonizat ca un cântec de acasă.

La final, decernarea premiilor a fost un moment blajin, greu și frumos. Pentru că juriul nu a avut de ales între bine și rău, ci între forme diferite de lumină. Și chiar dacă au fost acordate locuri, premiul cel mare a fost participarea; a fost bucuria de a fi împreună, de a fi văzuți, de a fi parte dintr-un blazon viu al României.

Pentru mine, venită din Canada, n-a fost o simplă documentare. Am venit să beau o cupă cu suflet și să o închin României vii. Mi s-a umplut inima, și simt că îmi trebuie câteva zile de tăcere ca să mi se așeze sufletul la loc.

Această zi nu a fost doar o manifestare folclorică. A fost o lecție de verticalitate. O declarație de iubire pentru ceea ce suntem. O cinstire adusă femeilor care coseau la lumină de lampă, bărbaților care învățau băieții să joace, mamelor care păstrează rețetele pe marginea sufletului și bunicilor care își dau cămășile mai departe ca pe niște rugăciuni cusute.

La Gârbova, folclorul nu a fost spectacol. A fost ființă.

Mulțumesc, România. Mulțumesc, oameni frumoși. Mulțumesc, Marinela Baba, pentru invitație.