Cartea zilelor noastre
Emil Marinescu
Un tenor dezagreat de comuniști. Pe care l-au scos la pensie în plenitudinea forțelor interpretative. Fapt ce l-a silit să rămână-n străinătate. Despărțit un deceniu de soție. Mezzosoprana Maria Moreanu. Dar, ce pretenții s-avem, în fond, de la niște activiști fără educație și cultură? Fără carte și chemare artistică de nivel? Fără drag de aria de operă sau operetă? Pe care perioada interbelică a cultivat-o cu strălucire și fală pentru-a noastră țărișoară, în lumea întreagă…
Marinescu fiind unu’ dintre acei artiști c-o astfel de reușită clară. Reiese asta dintr-o carte* scrisă binevenit spre sfârșitu’ vieții sale. În care-și găsesc loc atâtea nume glorioase-n domeniu, de peste tot, pe care românu’ le menționează cu respect și aprecierea cuvenită Fie dirijori, soliști și alți slujitori meritorii din teatrul de operă, alături de care a depus eforturi susținute toată viața. În textele adunate-n volum el face analize pertinente ale multor oameni, voci, conducători de orchestre, scene, decoruri, întâmplări. O adevărată istorie a timpurilor și-a artei lirice de secol trecut. Cărora, prin felurite momente (auditive, vizuale), le-am fost martor norocos. Dându-mi seama că existența omului nu-i alcătuită doar din ideologie, birocrație și suferință socială. Ci și din ARTĂ. Pe care talentatul Emil a slujit-o cu drag, efort și sacrificiu. Alături de alții atâția alții, reale valori în materie…
Aș mai preciza că-n finalu’ volumului (unul de amintiri cuceritoare), bucureșteanul nostru face debutanților recomandări corecte despre cum să-și formeze graiu’ muzical personalizat. Și, îndeosebi, să-l întrețină corespunzător. La fel și componenta dramatică. Căci opera, opereta se compun din amândouă. Și de-asta fani vor avea de-a pururi. Păcat c-un asemenea op, manual util în domeniu îndrăznesc a-i spune, nu s-a reeditat până azi…
Adrian SIMEANU
*Emil Marinescu, Portrete și siluete din lumea operei, Ed. MUZICALĂ, 1983
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..