Mă pierdusem de mine însumi, nu mă mai cunoșteam, chipurile, spațiile, propriile-mi gânduri îmi erau străine, eram străin în mine însumi. Se consuma în mine propria-mi tragedie. Ieșisem din natura umană pe un făgaș fizic și mental cu funcții cognitive șubrezite, decadente, intrate în degringoladă, deveneam o făptură umană în declin, ca o corabie în tangaj, eșuată pe valurile mării în spume.
Prima oară când mi-am revenit nu m-a speriat gândul că într-o singură clipă mi-am scurtat devastator viața , ci că s-ar putea ca anii rămași de trăit, oricât de puțini, au să-mi năruiască spiritul și corpul, că limpezimea minții va să fie devastată, că mobilitatea fizică va să fie avariată, că încep să mor puțin câte puțin, iar atât timp cât va fi să mai trăiesc, în mine va viețui altcineva…, un om sortit să-și ducă zilele copleșit în propria-i compasiune…!
De ce meritam eu toate acestea?! Ce făcusem atât de condamnabil, pentru ce trebuia să duc târâș după mine zilele-mi rămase abandonate de noroc?! Ce destin nemilos mi-a smuls pământul de sub picioare, ce tainică deliberare deasupra condiției umane elementare m-a prăbușit în propria-mi nefericire, zvârcolindu-mă-n dureri pe lângă care moartea-i aripa alinării, lumina păcii și despovărarea de chin ca o grațiere supremă a unui osândit încremenit în brațele propriei umbre?!
Dar în locul a tot ce plătisem scump în urma unui dramatic accident vascular cerebral au intrat în viața mea îngerii – numele lor sunt scrise mai sus și vor mai fi în continuare. Acum am demonstrația în act a faptului că nu am fost lăsat la voia sorții, nici nu m-am aflat în solda cinicului „ce o fi, o fi”…, acum știu bine că oamenii pentru oameni s-au făcut baricadă între mine și dezastru, în așa măsură de profesionist și eficient încât am reînceput să simt gustul speranței că soarele norocului meu nu s-a stins.
Unul dintre numele oamenilor acestora este Alexandru Chelaru, kinetoterapeut, Spitalul Prof. Dr. „Eduard Apetrei” Buhuși. Profesionit, dăruit, răbdător . Cu grijă, cu vocație, cu știință, mi-a repus în vibrație fiecare fărâmă de corp, fiecare undă de spirit. Nu se enerva, nu forța peste puterea omenească, cu simțul umorului mult și de calitate, inteligent, tranfigura efortul presupus de proceduri întrucâtva dure într-un mod de relaxare, ușurat de încrederea pe care mi-o inspira, de perspectiva revenirii la o viață normală pe care o întrezăream întocmai datorită măiestriei cu care știa să mă atragă în această direcție.
Ține de categoria strictului profesional să completez în termeni amănunțiți și mai tehnici decât am făcut-o până aici…, de aceea și decid că este suficient deja – kinetoterapia-i muncă și artă, voință, cunoaștere, îngăduință, îndemn, căldură umană, scop și calea cea mai sdecvată și stăruitoare până la atingerea lui.
Nu închei însă până nu reliefez considerația mea cea mai profundă față de tot ce a făcut pentru mine kinetoterapeutul Alexandru Chelaru – recomandat fiindu-mi de către kinetoterapeuta cu ochi luminoși și inimă frumoasă Liliana Năforniță, ca să continui la Buhuși ceea ce am lucrat cu ea la Spitalul Județean de Urgență Bacău: Alexandru Chelaru, kinetoterapeut este, la rându-i, un om prntru oameni…! Mulțumesc, Alex…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..