Orizont de reflecții pentru lumea românească de azi: suntem în secolul XXI, suntem în mileniul III…, cu secolul și mileniul trecute a plecat o lume. Dar noi, aici, în țara strămoșilor noștri, către ce ne îndreptăm?! Întrevedem, oare, avem motive de a întrevedea o conștientizare din partea tineretului de azi a faptului că are şi va avea datoria răsturnării perceptelor binelui puterii, în favoarea puterii binelui?!
Fiecare dintre tineri are în mâinile proprii puterea apărării şi restaurării a ceea ce e deteriorat! Pentru că în voia și încurajarea acestui regim s-a furat şi vândut cu toptanul aproape tot, se vinde acum ce mai rămăsese: istoria României!… De aceea, tinerii chemaţi să reaşeze distanţă şi zid între bine şi rău trebuie să înceapă prin reînvăţarea istoriei. Aceasta, în măsura în care vor înceta să o predea aceiaşi profesori ce-au predat materiile sovieto-bolșevico-securisto-comuniste.
Fără încercare de sinteze istorice de dimensiuni filozofice, nu este nici irealitate, nici decorațiune verbală pamfletistă faptul că drumul răbdării a fost prea lung pentru noi – drumul României mici a președinților și republicii ce-a urmat brutal drumului României Mari a Regalității și Monarhiei -, Majestatea Sa Regele Mihai I al României fiind abdicat prin instrumentele forţei şi şantajului, ceea ce destramă toată osatura artificială pe care s-a instituit republica ilegitimă, în care nu am avut nicio zi de democraţie reală. Aceşti ani zăpăcitori au adus pe români la ananghie morală şi materială. De aceea, noi, cu toții, dar în primul rând elitele, artiștii, persoanele publice cu notorietate, altfel spus, trebuie să afirmăm că neprefăcut credem în opiniile noastre şi nu urmăm alt drum decât pe acela pe care suntem întotdeauna alături de monarhia constituțională și regalitate.
Energice incontrolabil ori palide lamentabil, comentariile în legătură cu aceasta nu înlătură certitudinea că se conturează ca tot mai imperativă identificarea tezelor și programelor pro-monarhie în acțiuni publice mai elaborate și mai aplicate – de un număr de ani, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei, ce părea inițial să se suprapună perfect cu aceste coordonate de principii și acte concrete, practice, a lunecat într-o relaxare uimitoare, în prezent existând fără să fie, de fapt…! Cu atât mai mult acum, când e vremea scrisului febril, nu o singură dată aservit puterii, sunt un beneficiu al presei acestui timp şi pentru garda următoare a presei româneşti oamenii cu atitudine obiectivă. Este de apreciat judecata celor sinceri, imparțiali și inteligenți din media noastră, în primul rând pentru că se reflectă ca viabilă părerea că trebuie schimbat ceva, că se impune înființarea unei alte organizații active în perspectiva restaurării monarhiei, cu totul altfel decât o reprezintă profilul celei anterioare, palide acum, fără program consecvent și vizibil pe termen lung.
Timpul ridicării unei alte fortărețe cu garnizoană și al continuării unei susțineri active a monarhiei și regalității românești este azi! Prin evenimente culturale, publice, ziaristice, publicistice, livrești etc…, mult mai ample, mult mai dense, mult mai frecvente, mult mai vocale (în mod decent), mult mai evidențiate într-un cadru luminat și frecventat, schimbarea este posibilă. Aceasta se speră să izbutească Uniunea Națională Culturală pentru Monarhie înființată la Bacău, ce așteaptă un impuls mai energic și mai substanțial în ceea ce privește efectivul de membri. Coordonatele privind detalii și procedura de adeziune se găsesc pe Internet.
Ideal ar fi un proces de unificare a tot ce înseamnă organizații, mișcări, curente pro-monarhice, într-un for comun, cu un comitet director unic și un program unitar. Orice punct de vedere în lumina aceluiași ideal al României restaurate pe temeiul primordial al restaurării monarhiei merită adâncit. O renovare integrală a direcţiei unilaterale, ,,ciclopice”, fără orizont şi disciplină intelectuală, însădită mai mult de o jumătate de veac în conştiinţa generalizată a oamenilor, poate fi înlesnită esenţial prin adecvarea metodologică la unele programe, exclusiv şi obiectiv emise în actul de constituire a unei organizații reconstruite prin sudarea tuturor formațiunilor orientate către forma de guvernământ a monarhiei constituționale.
Deopotrivă, un asemenea act trebuie să ţintească orizonturile sintezei, abordând o problematică nelimitată. În lipsa a ceva de anvergură practică, nu doar întemeiat pe formalisme și țintind parvenitismul pe ruta politică, nu se prevede a fi realizabilă decât o repetare de eșuări. Nu trebuie să se țintească încropirea încă unui partid politic pe osatura opțiunilor monarhice, ceea ce pe fond nu ar însemna decât o cotitură strategică spre infiltrarea într-un teren mănos de parvenire politică, neexplorat și neocupat încă. Adepții monarhiei constituționale trebuie să rămână adepți, nu titirezi de piruete magice prin arealul politic românesc. Cine este interesat să avanseze în veselia politică a României de azi are căile adecvate pentru aceasta…! Monarhia nu trebuie să fie și nu este nici în și nici sub vreun partid politic, pentru că ea se situează deasupra partidelor politice. Iar monarhiștii trebuie să militeze pentru modificarea articolului 152 din Constituție cu privire la limitele revizuirii, spre a se anula aberația lui Antonie Iorgovan referitoare la faptul că forma republicană de guvernământ, românească, aparține eternității. Monarhiștii trebuie să își ancoreze aspirațiile în Normele Fundamentale ale Casei Regale Române, nu să comploteze întru încoronarea regilor pe temeiul libertății de preferințe ocazionale și individuale.
Condițiile așezării în fundație și armătură a ceea ce este imperios a se planifica să fie seriozitate, unitate, statornicie de principiu și efervescență de acțiune sunt vădit necesare, ca și colaborarea eficientă cu mass media, ce trebuie atrasă și susținută, ca preocupare extinsă de dejucare a manipulării doctrinare. De la complotul sovietic, la trădarea de neam a făptuitorilor și servanților regimului comunist totalitar, criminal şi abuziv, până la timpul prezent al nostalgiei faţă de acest regim, al nostalgicilor lui, criptocomunişti perpetuaţi prin activişti şi securişti preschimbaţi din câini în hiene, se exercită infestarea spaţiului public, în deplină libertate, cu neadevăruri şi abjecţii, în cea mai largă şi perfidă reprezentare a lor, drept un produs ideologic proliferat de oportunişti ce pun anatemă pe instituţia monarhică şi menţin activă o ură bestială faţă de cele mai luminoase personalităţi conducătoare pe care le-a avut România modernă, monarhii ţării.
Noi, monarhiștii, va trebui să avem condiţia de eligibilitate pentru indignarea noastră faţă de formatul tematic la care recurg zisele acte de cultură, prin mesaje identificate în paroxism, trebuind să exemplificăm neîncetat și condamnabil argumente, deoarece temele acestea demarcă foarte clar nu numai rea-credinţă, ci şi precaritate culturală alarmantă din partea protagoniștilor împricinați! Ura şi josnicia ce afrontează regalitatea românească, acest ultim fort în calea devastării irecuperabile a țării, dovedesc invariabil, complet şi necontroversat atentatul decadent la demnitate şi patriotism. Însă minciuna nu are niciodată un sistem de convingeri veșnic. Neadevărul în ce privește monarhia și regalitatea românească urmărește suprimarea deliberată a legitimității, este nu numai conspirativ ci şi ruşinos; autorii nu sunt numai deposedaţi de fondul intelectual, ci şi de minima eleganţă, ceea ce este specific plutonului de execuţie a istoriei şi culturii, evaluând astfel reputaţia regimului comunisto-securist propulsator al unei imagini sinistre, în ţară şi în lume.
Este o excentricitate ofensivă asupra educaţiei şi convingerilor elitei culturale şi istorice ale României, încadrată nu numai în macabrul atac la persoană, vulgar, josnic, ci chiar în subminarea prestigiului internaţional al statului român. Aberant, mediocru, josnic! De aceea, noi monarhiștii trebuie să ne menținem ferm, întărit de convingeri, la opinia marii nevoi de a fi şi mai mulți, şi mai cunoscuți, din ce în ce mai activi prin noi înșine…!
Jurnalul online „România Regală” trecând azi de 50 milioane de accesări, se aliniază primul și cel mai aplicat scopului de prezentare a agendei publice a regalității române, constituindu-se totodată într-o platformă interactivă cu cititorii ce au șansa de a posta comentarii personale integrate în orizontul tematic al websit-ul regal cu un conținut textual deosebit de interesant și ilustrat estetic și documentar de către artiștii fotografi Daniel Angelescu și Cristian Coposesc (în marea majoritate a fotografiilor). Administrat de domnul Ionuț Demetriad și domnișoara Iuliana Petrescu, supervizat de domnul Traian Sârcă, ne aflăm în fața unui jurnal ca o oglindă regală de informare corectă și necesară. Recunoștința noastră pentru aceasta!
Aurel V. ZGHERAN
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..