Eugen Serea
Alter Ego

Aș vrea să uit, dacă tot iert
Minciuna, frica și trădarea,
Nu știu cu nimeni să mă cert,
Să-mi înflorească răzbunarea,

Adun, în mari buchete, crini
De prin scaieții de aiurea,
Iau strugurii din mărăcini
Și văd printre copaci, pădurea

Ce dă și coadă de topor
Și vreasc de foc, cerească mană,
Și idol de-njugat popor
Și lăcrimâd cu Mir, icoană…

Retras ades, ca un arici,
Din sfera marilor iluzii,
Să vindec sufletul de ,,- Ghici!”
Donez și ace, și perfuzii,

Îmbrățișând ca un nebun
Și fir de iarbă și sequoia
Sunt proștilor carne de tun,
Dar mă învață să-mi tai voia,

Scot perle negre din Abis,
Las altora pe cele albe,
Prin regăsitul Paradis
Leg Evei mele stele-n salbe,

Prieteni pot a-i număra
Pe degetele mâinii drepte,
Lui Iacob scara i-oi căra,
Însă Zaheu să mai aștepte,

Așa cum pot, așa cum știu,
Îndrăgostit ds versul clasic,
Poemele Luminii scriu,
De-ar zice unii: ,,- Din Jurassic!”

Am sufletul de diamant,
Trup de grafit, ca toți artiștii,
Vând mirodenii din Levant,
Câte-mi văzută ochii, triștii:

Măști, intrigi și procesiuni
Dând Morții fratele pe frate;
Ce alte ,,n”- dimensiuni
Ne-or invada pe căi ingrate?

Ce albe globuri de cristal
Vom agita, să ningă vara?
Cât ne-amăgim, în clip viral,
Că vom tăia, cu As, Samsara?

În trap mărunt trag caii verzi;
E dric sau carul alegoric?
,, – Ce n-ai avut , nu poți să pierzi!”
Mi-a spus un Lama, categoric,

Apoi, bătând arar un gong,
Biet arlechin cobind o dramă,
În delta Fluviului Mekong
M-a îndrumat să caut vamă,

A douăzeci și cincea, da,
Știu că-absurd, neverosimil,
Dar te întreb: nu-i viața ta
Și-n manuscris, și în facsimil?

Nu ești tot tu, geniu pustiu
Ce-ar vrea să uite, deși iartă?
Nici să mă cert nu pot, nu știu;
O, Alter Ego, chinta-i spartă!

duminică, 14 martie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Alter Ego – Eugen Serea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 noiembrie 2021