Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Melania RUSU CARAGIOIU : TAINA  SCRISULUI (126) –  MIRAJUL SLOVELOR

Melania RUSU CARAGIOIU : TAINA  SCRISULUI (126) –  MIRAJUL SLOVELOR

După primele satisfacții pe care ți le oferă buchisirea reușită a unui text scris sub o poză colorată, vei trece neaparat la repetarea „experienței”. Părintele atent simte și el bucuria de a-ți fi deschis o cale, întâi pentru a te mai abate din acel „du-te-vino” fără oprire copilărească, prin care trebuie să fie și cu ochii pe tine și să suporte și manifestărlle energiei tale.

 

Urmează pentru tine etapa următoare, în care te întrebi, cine era și cum scria cel al cărui mesaj sufletesc l-ai primit? Și astfel din scara urcată cu greu ajungi la pragul prin care încerci și tu să bâigui un vers, sau să scrii altceva decât ți-a cerut la lecție „Doamna”. Gata, ești din acest moment un mic scriitor, care scrii pe ascuns, citești cu lanterna sub plapumă, devii mai izolat, nu te interesează toate jocurile copilărești „de pe lume”, de fapt unele ieșite din capul tău și folosind mijloacele pe care le ai la îndemână. Îți mai acorzi și ție clipa ta de reverie citind literatura școlară…

 

Atunci ți se pare că ai scris minunat, dar mâine vezi că e mai puțin minunat și faci corecturi. Acest proces de a scrie începe să fie încet, încet acaparator, sâcâitor, în visele nopții și… Este deja timpul când trecem de la citirea poveștilor la citirea cărților de aventuri, cu actele de bravură, trecând la romanul psihologic al preadolescentului, apoi la romanul polițist și mai apoi la un roman dulceag din literatura engleză. Acum este răscrucea preferințelor de lectură îndreptându-ne spre diferite domenii de cunoaștere prin cărțile romanțate cu subiecte din istorie, geografie, biologie, beletristică, sau diverse prepcupări ale înaintașilor care s-au evidențiat în toate tainele universale care au adus omenirii civilizația. În paralel scriem…

 

Ești hotărât să te dai bătut, nemiștiind cum să scrii, fiindcă nu poți găsi nici cea mai mică asemănare cu ceeace citești. Este momentul în care începe să te preocupe colega, o pimăvară plină de muguri… și uff, simți nevoia să te întorci la poezia ta, la versul vieții în proză, cântec sau visare, pe care o scrii pe coperta caietului de teme, la școlă. Ai aflat deja de copiii teribiloși care în loc de răspuns la teză… trimit profesorului compoziții proprii, epigrame, pamflete, șarade, „cuvinte celebre” create de sine, iar profesorii de literatură în loc de nota unu, le dau un zece la care nu se așteptaseră.  După acest șablon tot mai des întâlnit, „îmi” caut dezamăgit treptele mele personale.

 

***

De la capăt după ce am aflat că educația și instrucția începe din prima zi de viață

 

Sunt la sânul mamei. Respir undele ei de afecțiune. Îmi bag adânc năsucul in satenul pielii sale. Întârzii mult, ca să nu mă hrănesc doar cu lapte, ci încă, și încă, din ființa ei.  Atât de bine și cald este lângă ea, pe brațul ei legănător. Iubirea ei mă copleșește; mă alipesc de ea până scap sfârcul din gură și adorm fericiă.

 

Incep să mă joc. Mama – șireata – mi-a dat o păturică moale și o jucărie de pluș. Ele au mirosul mamei și al pătucului meu. Strâng tare, cu degetele mele mici, ursulețul de pluș. Îi mușc, fără spor, urechile, labele; il vântur, dar nu-l scap din mâini până adorm. Mi-e tare drag, fiindcă e moale, fin, docil și stă mereu cu mine. Adorm zâmbind, cu el pe piept. Merg prin iarbă, „de-a bușilea”. îmi las fața pe covorul reavăn și mătăsos. Ceva, parcă mă atrage in verdele lui, ca un alint gingaș si matern. Mă opresc, reușesc să mă așez, și de bucurie îl bat cu pălmuțele și zâmbesc și am ochii strălucitori de fericire. Sigur iubesc acest moment de satisfacție, pe care mi-l dă pământul binecuvântat, cu iarba lui verde.

 

Am mai crescut. Mă joc sub brad, in parcul din fața casei. Din cetina lui mătăsoasă așternută la poale, fac un pătuc pentru cea mai mică păpușă. Simt un sentiment, o iubire de mamă pentru acest ghemotoc de „pui al meu’’. Vreau ca el să doarmă vegheat de mine. Îi prepar pe o frunză mâncarea; fac gesturi de mamă grijulie, care îl hrănește pe copilul ei, când acesta se trezește… O intreb pe păpușă dacă mai vrea. Scot batista mea din buzunarul șorțulețului, și o șterg de firimituri. O cert că s-a murdărit, dar o iert imediat, fiindcă o iubesc mult.

 

Merg la școală. Tăblița, caietul, cartea, ghiozdanul, le mângâi când le deschid. Vorbesc cu ele. Ele îmi spun multe, iar eu cred ca doar mie… Mă mir de existența lor in jurul meu. Mă simt atât de importantă că am putere asupra lor. Le iubesc, ca făcând parte din noua mea viață. Ele mă leagă de respectul pe care mi-l arată toți, mie, mica scolăriță. Eu le mânuiesc cu griă, dăruire, și iubire. Fără ele nu aș putea fi atât de mândră de râvna mea. Ele mă innalță, mă innobilează, fiindcă și eu le înnobilez prin dragostea mea de…, care mai târziu am învîțat că se numește cunoaștere; eu simt acest lucru, dar este prematur pentru mine, să îl știu formula în cuvinte

 

***

O prea scurtă privire asupra activității mele

 

Melania Rusu Caragioiu (n. 24 mai 1931, Ilteu, Jud. Arad, România). Înginer, atestat în plante medicinale, atestat în biblioteconomie. Canada, România, Timișoara. Absolventă a Liceului teoretic de fete „Elena Ghiba Birta”, Arad, (1951) Între 1951 și 1956 a urmat cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara, aparținând de Politehnica Timișoara și din anul doi de studii de noul Institut Agronomic. Între 1996-1998 a urmat cursurile Universității „Nicolae Mioc”-Timișoara, profi pentru vârsta a treia, întrerupând după doi ani spre a pregăti plecarea sa în Canada.

 

După absolvirea institutului Agronomic angajându-se în 1956 la Fabrica „Vitamin”-Timișoara, a obținut un atestat în plante medicinale devenind delegatul intreprinderii pentru farmacia de Plante medicinale, Timișoara și depozitele respective din Banat. Am  lucrat o perioadă de 12 ani la „IRAVICOOP – Stațiunea de incubație artificială”, Timișoara; UJCC-Centrocoop, Timișoara; Centrul de export semințe ,Voiteni-Deta, Jud.Timiș; CRR, Timișoara și la „Colectura biliotecilor”, Timișoara. După 1974 m-am  angajat la Biblioteca Județeană Timiș, obținând atestatul de bibliotecar în 1976.

 

Devenind bibliotecar principal am lucrat în cercetare și la sala de lectură a Secției  Bastion, carte veche, fond tradițional, periodice, cărți scoase din circulație cu „decretul 57” lucrând în bibliotecă timp de 14 ani, 1974-1988, pànă la pensionare. Pe lângă activitatea de bibliotecar am susținut acțiuni cu poezie proprie pentru copii la grădinițe. Am deținut la Radio Timișoara, rubrica pentru copii, cu povestiri vesele, (redactor Florina Gâldău). Am participat la Cenaclurile literare din Municipiul Timișoara, „Victor Eftimiu”, „Casa Armatei”, „Ion Slavici”, „Anișoara Odeanu”-(BJT), având mentori pe Ion Velican până în 1976, și Aurel Turcuș). Am lucrat la codificarea și catalogarea cărții de patrimoniu și carte românească veche din B.J.T. Am devenit colaborator la „Drapelul roșu”, „Renașterea bănățeană”, „Szabad Szo”, „Banatske Novine”. Începând din 8 martie 1981 (Nr. 11.221), am deținut în ziarul „Drapelul roșu”  rubrica „Noutăți de 100 de ani”, Redactor Dl. Dima. Am redactat articole culturale și literare din cercetare, trimise către Consiliul local al Culturii, Inspectori Coriolan și Adriana Babeți.

 

Debutul literar în 1979, în „Orizont” -Timișoara, Nr.505. În Intervalul 1974-1988 am susținut ca participant referate pe tema „Valori de patrimoniu și Bibliofilie” la intrunirile anuale ale Consiliului Național al Culturii (București), la Sesiunile desfășurate la: Biblioteca „Astra” – Sibiu, 28-29 mai 1976; Consiliul Județean al Culturii, Biblioteca Râmnicu-Vâlcea, 30 martie 1978; Bibioteca Județeană Timiș, 12-13 noiembrie 1979; Biblioteca Județeană-Arad, 22-24 mai 1981; Biblioteca Județeană Sf. Gheorghe, 14-16 mai 1982; Biblioteca Județeană Târgoviște, 20-22 mai 1983; Biblioteca „Lucian Blaga”-Cluj-Napoca, (iarna 1983); Tărgu-Mureș, Biblioteca „Teleky”, 22-24 mai 1985; Biblioteca Municipală „Mihai Sadoveanu”-București, 5-6 noiembrie 1985. În 1986, în Timișoara, am susținut Activitatea literară „Fabula”- creație proprie. Afiș, executat de pictorița Gabriela Almăjan. După 1986 am devenit membră a Fundației „Silviu Almăjan – Muzician”, Compozitorul a pus pe note și a realizat miniconcerte între care și pentru patru poezii ale mele. După pensionare, în 1999 am plecat în Canada, unde m-am stabilit.

 

În Montreal am făcut benevolat la „Centres des femmes” Montreal (1999-2002), la instructaje „Le Comité d’aide sociale Projet Génesse, pour connaitre vos droits, pour les défendre joignez-vous a nous’’, décembre, 2002. * Idem la Centrul Comunitar „Multicaf”-Montreal începând din 2002*, Ia Centrul Staționar Evreesc din Montreal pentru bolnavi „Jewish Eldercare Center C.HL./S.Juif, Montreal, 2002.*  Sunt membru în cadrul Organismului comunitar „Progenessis’’, Montreal, , deasemenea la centrul socio-cultural „Multicaf”, care din anul 2006 a început publicarea Revistei „Multicaf-Multivox”, unde am publicat un roman foileton în franceză, articole și poezii în română și bilingv în română-franceză.* Tot în cadrul „Progenessis” am participat și la manifestările sociale, însoțind grupul pentru deziderate sociale, chiar și în deplasări făcute în capitala Canadei, la Ottawa. * Activez în cadrul Organizației „ Femmes du Monde”, Montreal-Canada.* Am fondat în anul 2003 împreună cu încă doi colegi quebecois Cenaclul de literatură franceză „Anneau poétique”.* Am făcut parte și am activat (2001-2003) în Cenaclul englez „Poetry” (Washington, U.S.A).* În 2006 am debutat editorial cu cartea „Basm în versuri și poeme pentru copii”, Editura Bârda-România.* În 2007 am deschis Firma „PLAMEDREMED” (Montreal, Canada), firmă de consultanță în fitoterapie.*

 

În 28 martie 2006 a avut loc Adunarea generală a Congresului Canadian Român. Președinte scriitorul Eugen Enea Caraghiaur, subsemnata deținând pentru trei ani titlul de secretară, iar la Congresul respectiv am încheiat procesul verbal.* În 2008 am devenit membră în cenaclul „Prietenii poeziei” de pe lîngă Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.* M-am înscris în Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, în 2010, pe baza actvității literare din țară, a primelor cărți apărute, a activității literare, sociale și culturale intense.* Particip activ prin creație poetică, publicistică și la Activitățile de la Statuia lui Mihai Eminescu (Montreal, ocazionate de sărbătorirea evenimentelor „Mihai Eminescu”, rezultând un video făcut autoarei de către domnul George Filip.* Am sponsorizat tipărirea unui tiraj Ediție anastatică „Poezii” de Mihai Eminescu, 1901, apărute sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.* La o vacanță în țară m-am  înscris în Liga Scriitorilor (Filiala Cluj-Napoca, Legitimația nr.549/2014*. În 2013, la 27 august am făcut lansarea cărții mele „Furtuni fecunde” în cadrul Zilei Limbii Române, sărbătorită de Asociația „Constantin Brîncuși” (Timișoara), devenind membru activ al acestei Asociații. Această Asociație a acordat premii, diplome și certificate „Scriitoarei poete Melania Rusu Caragioiu” pentru activitatea susținută din 2013 și până în prezent.

 

Ca scriitoarea mă deplasez – începând din anul 2013 -, în România, în fiecare an pentru Sărbătoarea Limbii Române alături de Grupul Vâlcea, Director Ligya Diaconescu și  Al.  Florin Țene..* La invitația Asociației „Constantin Brâncuși (Timișoara) am făcut parte din delegația invitată de către Radio Ro Novisad, în Serbia în 2018.* A purtat corespondență literară asiduă între 2012-2015 cu Corneliu Leu, aderând la revirismentul „Limba română”.* Sunt prezentă și la manifestări culturale de la Ambasada Română din Ottawa, Canada.* Susțin acțiunea de aport a reprezentantei ONU, din partea Românilor din Canada (D-na Daniela Chivu).* Susțin prin articole publicate și lansări de carte Asociația pentru Drepturile femeii în lume, din Vicenza-Italia (Președinte Paolo Melte).*

 

În anul 2003 am jucat în două roluri mici, mute, în filmul american „The head in the clouds”, la turnarea secvențelor din film la Montreal. Rolul de „menajeră” a protagonistei Charlise Teron și rolul „Statuia”. * În 2014 am primit un rol între cele patru protagoniste ale filmului documentar „ Jeunnes ailleurs, vieilles ici”, turnat de către catedra de cinematografie și cea de sociologie a Universității UQAM-Montreal. Programul pentru activitatea de filmare este adus la cunoștință pentru întreg colectivul de către d-na cineastă Mariam Feven în 12 mai 2014; Afiș, Lansarea filmului documentar „ Jeunnes ailleurs, vieilles ici” la Universitatea UQAM-Montreal, în 08/11/2015. Lansarea filmului a avut loc la al „VII-lea Congres Internațional de francofonie, în probleme feministe”.*

 

Începând din anul 2011 și până în prezent, am avut apariții frecvente la Radio Ro și TV Timișoara (redactor Veronica Balaj) și la Montreal (redactor Mike Farkas) și în cadrul unui festival și de către Studioul TVRo „Nașul” – Montreal. Incepând din 2015 particip  activ la Festivalurile internaționale bianuale de literatură și artă ale scriitorilor și artiștilor de la Val-David, Quebec, Laurentides, „Festival International des Écrivains et Artistes „La Moisson lyrique des baies sauvages’’ (Directoare Flavia Cosma). La Sesiunea din 4-5 iunie 2015, am prezentat cartea mea „Pinteni de năluci’’ în limba franceză, „Épérons des fantômes”, publicul majoritar fiind din Québec-Laurentides.* Din 2011, de la înființare, frecventez și particip activ prin prezentări de carte, materiale și dezbateri la Cenaclul Epigramiștilor „Păstorel Teodoreanu” – Montreal (Președinte Ion Anton Datcu). Cenaclul oficializat prin Enregistrement d’entreprises 2012, reînnoit 2014.

 

Am fost investită cu distincția „Frudge Maget Ecuson” devenind vicepreședintă, fapt care mi-a ocazionat publicarea de articole și epigrame în revistele „Redivivus” și „Tempus fugit” ale Cenaclului, deasemenea participarea la concursuri de epigrame lansate în țară, între care de către Domnii C. Bidulescu, Gh. A. Neagu, Mihai Sălcuțan și ulterior un lung schimb de replici acide cu Liviu Florian Jianu.* Din anul 2011 sunt membră în „Cenaclul „Mihai Emiescu” – Montreal, înființat de scriitorul Alexandru Cetățeanu și condus de scriitoarea Livia Nemțeanu-Chiriacescu.* Membră la „Clubul de aur”, Montreal, din cadrul Asociației Culturale Române, devenind bibliotecara Clubului, iar din 2015 membru în Cosiliul director, Directia Bibliotecă* Am aderat, participând activ, la Asociația Moldovenilor din Quebec, Montréal, fiind recompoensată cu o Diplomă de către Ambasada Republicii Moldovei la Ottawa* Am fost inclusă în Activitatea Cenaclului de literatură de pe lângă Consulatul General al României la Montreal, condus de Consulul general, Victor Socaciu. În data de 15 ianuarie 2017 mi s-a acordat „Titlul de Cetățean al Culturii Naționale” cu specificația „Pentru nesfârșita dragoste și dedicare față de Limba Română și slujitorii ei”.* Simpatizează cu Asociația artiștilor plastici, Montreal și cu Grupul sportiv de Arte marțiale japoneze „Ioan Opruț” –  Montreal, susținând aceste grupuri în calitate de scriitoare și pentru copii și scriind o carte, on-line, pentru campioana mondială Oana Opruț, fetița care face sport „de performanță” de la vârsta de doi ani.*

 

Particip cu materiale, semnalez evenimente, sau sunt prezentă cu referate în plen la „Festivalul Național al Limbii Române”, care se ține anual în țară sub egida revistei STARPRESS (Director Ligya Diaconescu). Am luat parte personal cu referatul „Glia de aur” prezentat în plen la lucrările Simpozionului „Limba Română” de la Mănăstirea Brîncoveanu, Sîmbăta de Sus, 31 august 2016 și materiale inedite la Râmnicu Vâlcea, Horezu (2018), Olănești (2019). Am luat premii pentru sesiunea 2013 și 2014* Sunt  parteneră la Grup Media „Singur” Tărgoviște.* Fac parte din colectivul de redacție al revistelor: „În bătaia peniței” (Caransebeș), „Heliopolis” (Timișoara).*, „Cervantes” (Satu Mare), și redactor șef cultural al STARPRESS-Canada* Am fost admisă ca simpatizantă și colaboratoare a Asociației pentru Drepturle Femeii, Vicenza, Italia.* Fac parte din Organismul „Femmes du monde”, Montreal.* Fac parte din Curentul etnic-social-cultural privind Fluviul Dunărea, organism internațional cu sediul Timișoara-România și Ulm-Germania.* Sunt donatoare de cărți către biblioteca Acdemiei Române, (de la care mai păstrez cartea de intrare Nr.16 din anul 1976 și prima scrisoare de mulțumire din 6.11.2006);* Donații cărți, către Biblioteca comunală Cebza – Timiș.* Prin Dl. Aurel Bancu, Secretar al Asociației Culturale „Constantin Brâncuși”-Timișoara, doneaz cărți către bibliotecile din Banatul sârbesc, care au cititori din comuitățile de români.* Dețin   scrisori de mulțumire pentru donație de cărți, de la bibliotecile județene Cluj-Napoca, Arad, Galați; Timișoara-Timiș, Biblioteca Universității de Vest-Timișora, Biblioteca Academiei Române; Bibliotca Județeană Hunedoara-Deva; Botoșani, Drobeta-Turnu-Severin, Târgoviște, Piatra Neamț, Tîrgu Mureș, Buzău, Iași, Sibiu, Rîmnicu-Vâlcea, Mehadia, Revista Agorliter-Cluj-Napoca, Revista Bogdania, Revista Litera, Bblioteca Siliștea, Revista pentru copii „Pici voinici”, Montreal-Canada, Bblioteca A.C.R.-C.M.Q. și la asociațiile în care activez.*

 

Am participat la Salonul de carte „Gaudeamus” (București), prin Editura „Singur” (Târgoviște) și la „Salon du livre” (Montréal) cu Asociația Canadiană a Scriitorilor Români. În 2016 am participat cu un referat la lucrările Congresului Academiei Româno-Americane (ARA), care s-a ținut la Montreal, organizatori fiind D-na Ala Mindicanu și Dl. Dan Fornade.

 

Am publicat în mai multe reviste din România: Orizont, Magazin Orizont, Munca, Revista bibliotecilor, Femeia, Luceafărul, Steaua, Cetatea lui Bucur, Apollon, Apollon junior, Heliopolis, Memoria slovelor, Port@leu, Caarte și arte, Creșterea limbii române, Vestea de Mehadia, Constelații diamantine, „Bogdania”, Singur, Zeit, Boema, Confluențe literare, Art-Emis, Agora literară, Opinia, Revista Basarabiei, Coloana infinitului, Litera 13, Bătaia peniței ș.a.

 

În Diaspora am publicat în revistele: „La Pologne” (Warșovia), „Possibles” (Montreal,  „Candela de Montreal”, „Destine literare” (Canada). „Blogul  lui Ben Todică”, „Enfants braves-Pici voinici” (Canada), „Multicaf-Multivox” (Montreal), „Observator” (Toronto).* Publică în Revistele de epigrame „Redivivus” și „Tempus fugit” * Activă la Radio Melbourne – Australia” (Ben Todică), Împreună cu poeta Eva Halus m-am ocupat de traducerea în limba engleză a „Imnului limbii Române „One spirit în language” și de subtitrarea filmului realizat în U.S.A., cu tema „Limba Română”, autori Corneliu și Vlad Leu, Emanoil Pope.*

 

***

Moment, confesiune…

 

In drumul meu am intâlnit literatura română şi universală şi i-am dăruit mult timp şi suflet. De mică iubeam cântecul şi muzica. Aveam o voce bună şi cântam toate cântecele pe care le auzeam. Dar cântam fără să mi se ceară anume. Când aveam oaspeţi şi tatăl meu mă ruga să cânt vreun cântec, atunci o făceam fără plăcere, din simplă obligaţie. Dar fiindcă aveam talent, chiar şi atunci ieşea bine. Acest talent pe care nu l-am cultivat niciodată, m-a dus totuşi într-un cor dirijat de Nicolae Boboc, pe scena Palatului Cultural din Arad. Aveam o voce de copil, şi de multe ori am fost întrebată de ce nu bat la uşa studiourilor cu emisiuni pentru copii, spre a dubla vocea, sau de ce m-am făcut inginer agronom în loc să mă afirm ca speakeriţă.

 

Dar, pentru că m-am născut la ţară şi iubeam nespus mica mea grădină întocmită în cercul unde a dormit peste iarnă căpiţa de fân, iubeam plantele şi-mi puneam întrebări despre ele şi iubeam libertatea câmpurilor şi a pădurilor, am ales să devin inginer agronom, deşi media mea de absolventă de liceu, mă putea catapulta la orice altă facultate.

 

Am început să scriu pe la 13 ani, proză. Eram tristă când prima mea profesoară de limba română de la Liceul de fete „Ghiba-Birta” din Arad, după ce mă lăuda, continua cu remarca „la vârsta aceasta mulţi copii scriu, dar …”  Am avut apoi o altă profesoară, pe Lica Paulescu, licenţiată în litere la Sorbona. De data aceasta lecţiile mele de literatura română, franceză şi universală, mă azvârleau într-un adevărat delir. Această profesoară şi totodată directoarea liceului, mă lăuda foarte mult pentru sensibilitatea de care dădeam dovadă când scriam, dar mi-o dădea de exemplu pe o colegă mai mare cu un an, despre care dânsa afirma că are mai mult cap. Stăteam în faţa dânsei fără replică şi mă întrebam în sinea mea, la ce mi-ar putea folosi un alt cap.

 

Prin clasa a treia de liceu am fost numită bibliotecara clasei. Aveam pe mână un dulap de cărţi. Atunci am prins gustul de a citi şi pedagogia engleză, aşa încît nici astăzi nu mai ies din pragmatismul lui Spencer. În anul următor, o rudă, un student la Cluj, mi-a făcut cunoştință cu poemele lui Lucian Blaga (pe atunci poetul noncorformist) şi cu imensele volume ale lui Călinescu, despre Eminescu, „Istoria literaturii române”. Nu am prea aprofundat acele volume pentru că mintea mea mă ducea mai mult spre Alexandru Dumas-père şi spre Dostoiewski şi alţii. În toamnă, neavând suficienţi bani pentru internat ((era război!) am găsit o gazdă. Gazda mea era familia intendentului de la Palatul cultural din Arad. Acum eram în lumea mea. Împreună cu celelalte două colege cutreieram pinacoteca şi biblioteca şi nu pierdeam nici un spectacol. Aşa l-am cunoscut pesonal pe Victor Eftimiu, şi foarte m-am mirat de amabilitatea lui care mi se părea că îl coboară, după mintea mea, de pe piedestalul său, din literatura română.

 

După atâtea conjuncturi favorabile nici nu este de mirare că teza mea de literatură la admiterea in facultate. în 1951, i-a uimit pe profesorii examinatori, şi mulţi ani mai târziu, când devenisem bibliotecară principală la Biblioteca Judeţeană Timişoara, afirmau că nu se miră că am trecut cu atâta uşurinţă de la agricultură la probleme legate de biblioteconomie. Dar intervalul de mulţi ani care s-au scurs până a deveni bibliotecară, m-a ajutat să înţeleg ce mi-a zis Lica Paulescu, despre gândirea la obiect. Am scris mereu, cu plăcere, găsind totuşi şi pentru mine timp să dau frâu liber imaginaţiei mele.

 

În 1978 am reuşit, cu preţul a o pătrime din preţul de vînzare a casei in care m-am născut, să-mi cumpăr o maşină de scris. Bineînţeles că periodic trebuia să mă prezint cu ea la securitate, spre a-i depune amprentele, şi acest lucru până la aşa zisa Revoluţie din l989. Am abordat mai multe specii de poezie, în vers clasic sau în vers alb.

În proză scriu nuvele, schiţe, eseuri, amintiri şi aici, peste ocean, am ajuns la pagina 150 al primlui meu roman (scris în franceză). Din tot ceeace scriu mă pasionează cel mai mult dificila poezie şi proză pentru copii. Acuma văd cât de mult m-a ajutat dragostea pentru lumea mică şi plăpândă a plantelor şi a animalelor (sunt şi admiratoarea lui Emil Gârleanu), precum şi lecţiile de pedagogie învăţate în pruncie.

 

Când am venit în Canada, nu mi-am adus manuscrisele din ţară şi le-am regăsit de abia după opt ani. Între timp am publicat două cărţi pentru copii, cu ilustraţii în alb-negru. Un timp m-am lăsat prinsă în jocul firmei literare „Poetry” de la Washington, care mi-a apreciat mult poeziile cu temă horror şi mi-a acordat un premiu de 100 dolari. Am fost nevoită să abandonez fiindcă eram invitată periodic, cu toată familia, la Washington, la diferite simpozioane, şi mi s-a făcut oferta de a mă înscrie la universitatea de litere, on line, cu taxă exorbitantă pentru venitul meu de pensionar român, eu fiind parenată total timp de primii 10 ani de rezidență, de către fiica mea studentă și avocat începător.

 

Spre marea mea satisfacţie ştiu că în ţară, cu ocazia fiecărei manifestări oficiale unde am participat, lucrarea – strădania mea, nu s-a pierdut şi în volumele compendiu respective, pentru posteritate, sper, este înserată şi contribuţia mea umilă. Aici, în Canada, mi-am deschis un blog pe internet, „Camelincitant” şi semnez Mel, Melcaro sau Camelincitant. Recitind acest text, în care am pus cap la cap etapele mele în context cu literatura, văd cu satisfacţie că am trăit în acest domeniu o poveste, din care dacă scad eşecurile, rămâne o frumoasă poveste, ca pentru… copii.

————————————-

Melania RUSU CARAGIOIU

Saint Constant, Canada

Aprilie, 2021

Facebooktwitterby feather