Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » „Amfora timpului” – O confesiune lirică dincolo de veacuri

„Amfora timpului” – O confesiune lirică dincolo de veacuri

Amfora timpului

În vasul străvechi, amintirile dorm,
Cu marea păstrată în pieptul fierbinte,
Măslinii își leagănă umbrele-n somn,
Iar briza dezleagă secrete-n cuvinte.

Din toartă mai curge un fir de apus,
Pe buza ei arsă mai plânge uitarea,
Iar timpul, prin vene, se scurge nespus,
Țesând din secunde și dor depărtarea.

În pântecul ei s-au strâns, rând pe rând,
Amurguri cu rod de smochină și sare,
Un val care urcă prin veacuri vibrând,
Cu pașii desculți, prin nisip, pe cărare.

O rază târzie se scaldă-n decor,
Pe fructele coapte lumina dansează,
Din seva amiezii se naște-un fior,
Iar sângele verii în mine pulsează.

Și poate, când marea se-ntinde pe mal,
În amfora vremii, în miezul simțirii,
Un strop de albastru, un vechi portocal
Mai poartă-n tăcere sămânța iubirii.

08.10.2026, Rhodos

Virginia-Gabriela Tanca

Facebooktwitterby feather