BĂTRÂNUL CEASORNICAR…
#AnnaNoraRotaru – autor

Târzie noapte, tăcere-n jur, e liniște-ncremenită, pace…
Lumea doarme în neștire, parcă-i-n somnul cel de veci…
Existența ne-o trăim, de toți și toate-ascunși în carapace,
Numărându-ne duși anii, luni, zile, orele și clipele sărace,
Neștiind cât drum avem, orbecăim pe bătucitele poteci,
Spre-nainte? Înapoi? Nu știi de vii ori pleci…

În turnul vechi, părăginit, un licăr de lumină la fereastră,
Taie-ntunericul, ca o clipire, scăpărând o dâră de lumină…
Acolo, cineva stă, un suflet stingher, cu viața lui sihastră,
Un bătrân ceasornicar măsoară timpul, trecerea noastră
Și-n candelă rămas uleiul, s-afle cam când ni se termină,
Calea să ne-o arate spre-o lume străină…

Dar, nu repară ceasurile oprite, în sertar ce zac stricate
Ci, numai le deschide, gânditor privind la arcuri și rotițe…
El știe, că-n pumn de le aduni, de-a valma amestecate,
Bine zbătându-le, ca zarurile și-apoi pe masă aruncate,
Din ele, ceasuri nu s-or face, rămânând tot arcuri, piulițe
Și, din timpul nostru scurs, doar rămășițe…

În fiecare noapte, îi bate-n poartă câte cineva și-i spune:
Unul, că „mi-am pierdut copilăria, fă ceva s-o regăsesc”…
Altul, că „viaț-am pierdut-o-n așteptări și acum apune”…
Și-altul, „am iubit pe cin’ n-a meritat și asta mă răpune,
Hai, ceasornicarule, dă timpul înapoi, vreau să trăiesc
Și-ți jur, degeaba n-am să-l mai irosesc”…

Căta bătrânul ceasornicar, mai pe toți să-i mulțumească
Și-așa-i trecuse vremea, tot privind la rotițe și la arcuri…
La unii, voia timpul să-l repare, la alții să-l mai lungească,
Numai că, uitase de-al său timp pe alocuri să-l cârpească
Și… dispăru lumina la fereastră…e umbr-acum în veacuri…
Ah, biet ceasornicar, pentru tine n-avuși leacuri…

_________________ NORA _______________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp ”__

by

Referinţă Bibliografică

BĂTRÂNUL CEASORNICAR… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 octombrie 2026